Little women

Little women, cel din 2019, este o adaptare a romanului cu același nume scris de Louisa May Alcott care urmărește viața a patru surori, Meg, Jo, Beth și Amy.

Dacă lumea se plângea că A star is born a fost refăcut de prea multe ori, apropo de originalitatea moartă la Hollywood, ei bine, filmul de față este „decât” a șaptea adaptare a acestui roman.

Little women aduce în fața noastră (pentru cei care nu au văzut vreuna din anterioarele pelicule) pe Jo (Saoirse Ronan), scriitoarea familiei, Amy (Florence Pugh), fandosita găștii ce o rupe bine pe pictură, Beth (Eliza Scanlen), muziciana neamului March (că fiecare trebuie să aibă un talent) și Meg (Emma Watson), frumusețea clanului și atât, fără alte aptitudini artistice.

Filmul sare coarda în două perioade temporale, în prezent și cu 7 ani în urmă, și ne pune pe tavă evenimentele din viața celor 4 fetișcane și tranziția lor dinspre adolescență către maturitate, cu tot ceea ce înseamnă asta, de la zbateri hormonale care provoacă mâncărimi ce necesită atingeri masculine până la probleme financiare pentru că familia nu dă pe dinafară de bani, dar fetele își doresc a menține impresia de aristocrație princiară, de la elemente amoroase mai râvnite ca o bucată de cașcaval de către o hoardă de șoareci înfometați până la probleme de sănătate care își fac de cap în acea perioadă.

Nu are rost să-mi mai tergiversez chinul, după ce am urmărit cu ani în urmă versiunile din 1949 cu Elizabeth Taylor și din 1994 cu Winona Ryder, aceasta din 2019 mi s-a părut absolut de pomană și fără nici cea mai mică justificare, mai ales că mai apăruse una în 2018.

Cu toate astea, acest studiu aprofundat în plictiseală supremă a înhățat o grămadă de acolade din partea criticilor. De ce? Nu m-am prins.

Tot ce pot spune este că am generat eroziuni serioase scaunului de la cinema de la atâta foială pentru că nu mai aveam stare să mă concentrez să urmăresc o poveste în care nu se întâmpla nimic, în care patru fătuci își trăiau o viață fără cine știe ce interesant, care nu mă atrăgea cu nimic. Nervii îmi provocau o durere fizică acută știind că filmul se rostogolește, și se rostogolește, și nu se mai termină. M-am ejectat în scaun după o milisecundă de la ecranul negru ce semnaliza finalul, mai rapid ca pensionarii la auzul unei promoții la tigăi.

Practic, emoțiile generate de Little women se regăsesc perfect în imaginea de mai jos:

Actoria este mișto, se bagă prin scenă și Meryl Streep într-ul rol cam exagerat, „over the top”, dar chiar nu mi s-a părut nimic ieșit din comun la partitura cu interpretări încât să merite nominalizări. Măcar mi-am clătit ochii la Emma Watson, că tare frumușică mai e.

Regia lasă de dorit, și aici chiar nu-s misogin, nu am nimic cu Greta Gerwig (Lady bird) că i s-a părut interesant să rebooteze a mia oară acest film, dar să mă ierte Dumnezeu, este un film greu de urmărit pentru că personajele arată identic și acum, și în urmă cu șapte ani, așa că dacă mai caști gura de somn și nu ești atent, nu mai știi în ce perioadă temporală se petrec anumite scene pentru că nu poți discerne vârsta personajelor. Și atunci când poți face asta, secvențele își pierd din însemnătate pentru că se încearcă infuzia unor elemente dramatice, dar totul este inutil pentru că deja ai văzut anterior ce va fi peste 7 ani, așa că nu mai ai motiv să te stresezi.

La fel, anumite momente din prezent desacralizează de importanță scene din trecut care se vor perinda pe ecran mai târziu și care devin redundante pentru că deja ești conștient de finalitatea lor, nu că a încolțit vreo sămânță de genialitate în creier, ci pentru că filmul își dă singur cu tesla-n pensule.

Scenariul este, evident, previzibil, era și culmea să fie altfel după ce a mai fost prezent pe marile ecrane de încă 6 ori anterior, singura nominalizare la Oscar cu care sunt de acord este cea pentru costume, restul sunt de pomană.

Filmul nu este rău, dacă ar fi fost o primă ecranizare, era chiar de lăudat, dar privind în ansamblu, pe lângă faptul că nu îmi este adresat, este de o banalitate aiuritoare și un somnifer excelent, cu lejeritate poți dormi pe parcursul filmului că nu pierzi nimic important.

Când nu îmi place un film, nu mă ascund după degete, chiar dacă este universal lăudat, asta e, nu mă dau după cum bate vântul, scriu ce-mi trece prin cap și pentru Little women din 2019 nu pot să mă scutur de mai mult de un 5.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Monsieur Vincent

Monsieur Vincent

Oscar pentru cel mai bun film străin – Ediția 1948 Deși nu este Oscar get-beget, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *