Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Mi-am tras aseară un Logan de senzaţie, staţi calm, nu am luat-o razna pe Bărăgan, tot despre filme scriu, aşa se numeşte, Logan.
Mulţi se uită cruciş crezând că este un film biografic despre Dacia, dar nici gând de aşa ceva, este vorba de Wolverine, băiatul ăla ghieros din seria X-Men care e cel mai fericit om atunci când îl mănâncă pielea, are cu ce se scărpina.
Să nu vă aşteptaţi la o fericire de film aşa cum suntem obişnuiţi în ultimii ani, nu avem în faţă un film cu supereroi obişnuit, din ăla drăgălaş, pentru toată familia. Este timpul pentru puradei să bage o tură de somn şi să-i lase pe adulţi să se delecteze cu un film excelent.
Vorba lungă, sărăcia altora, să trec un pic prin poveste.
Suntem aruncaţi undeva prin anul 2029 într-un peisaj dezolant, prăfuit, care pare aproape toxic pentru existenţa umană, un fel de western postapocaliptic şi hop, dăm peste un Wolverine vai mama lui, îmbătrânit, bolnav, aflat la capătul puterilor, alături de un profesor X care o duce şi mai rău, cu minţile zburdând pe cine ştie unde, aşteptând moartea care nu mai vine.
Singura bucurie a lui Logan este înecatul în băutura care-l face să mai uite de starea deplorabilă în care a ajuns, de la un falnic supererou la un banal şofer de limuzină dependent de alcool şi care visează să îşi cumpere o barcă pentru a-l duce pe profesor pe mare să crape, pardon, să treacă la cele cereşti în linişte.
Doar că existenţa asta tristă este penetrată de apariţia unei fătuci care le bagă zâzanie-n casă, Logan nici nu vrea să audă de doleanţa ei, aceea de a o transporta la Eden, cică un loc magic, vax, unde mutanţii o huzuresc, scăpaţi de hăituiala oamenilor, în timp de profesorul Charles consideră că această călătorie le va face bine tuturor.
Normal că fata, Laura, este căutată de nişte haimanale cu scopuri abjecte cărora li se bulbucă ochii când află că în calea lor se mai ivesc şi alţi mutanţi de căsăpit în afară de puştoaică.
Aşa că Logan nu prea mai are de ales şi o taie spre Eden cu Laura şi boşorogul în cârcă pentru a scăpa de brigada de expeditori în morminte care se porneşte pe urmele lor.
Poate aţi văzut trailerele, poate nu le-aţi văzut, aşa că nu mai risc alte amănunte din poveste, gen cine este fata, ce treabă are prin film şi alte detalii care să strice surpriza urmăririi filmului.
Înainte de acţiune, trebuie neapărat să scriu despre atmosfera filmului, că ea este cea care iese în evidenţă.
Lumea imaginată este una atât de dezolantă încât poate isca un război între lame şi vene, atât de sinucigaşă este atmosfera care te asaltă din fiecare pixel al ecranului.
La cum arată personajele faţă de perioada lor de glorie ai impresia că au asudat jumătate de an pe salariul minim în România iar psihicul lor este la un nivel atât de jos încât par urmăriţi de recuperatorii de la Kruk să scoată din buzunar 2 lei neplătiţi la autorităţile fiscale româneşti.
Senzaţia de spleen hiperbolizat pe care o emană filmul ar fi în stare să-l bage în extaz pe Bacovia.
Ce este drept, din când în când, dar destul de rar, ni se aruncă şi câte o glumă, câte o rază de speranţă dar repede înăbuşită, cât să nu sucombăm definitiv în scaune, că în rest este atât de abraziv şi găunos filmul încât îţi suge orice poftă de viaţă.
Starea lamentabilă în care se găsesc personajele noastre dragi te face să te simţi inconfortabil pe toata durată filmului, simţi că te sufoci de parcă ai respira otrava.
Te îneacă emoţional, Logan este de un dramatism crunt, cum rar am întâlnit în filme, mai ales de acest gen, şi este de o duritate excesivă, greu de imaginat, atât psihică dar mai ales fizică.
Să nu credeţi că tot filmul o arde-n dramă de limpezit pupila, ehe, are şi scandal, şi chiar dacă nu este acţiune din aia epică, de bubuie totul primprejur şi ceva din cer atacă pământul, avem parte totuşi de violenţă dusă la maxim şi atât de reală încât ai impresia că atunci când protagoniştii şi-o iau în freză, tu eşti cel lovit, așa de verosimile par scenele, parcă eşti în mijlocul scandalului sângeros.
Tot ce aşteptam de la un Wolverine matur, nu pentru puradei, adică decapitări, dezmembrări, brutalitate, sânge, şi totul la vedere, nu ascuns sub perdeaua audienţei generale, am primit cu vârf şi îndesat.
Sunt şi nişte îmbârligături în poveste care m-au luat prin surprindere, avem şi jale taman bună pentru bocitoare, se vede de la o poştă că filmul este unul matur, adresat unei audienţe cu o capacitate de concentrare mai lungă de 10 secunde şi care ştie să aprecieze şi altceva în afară de asalturi rogvaive şi dume azvârlite aiurea, să iasă la socoteală.
O ultimă reprezentaţie, dacă e să-l credem pe Hugh Jackman (Logan, Wolverine), de excepţie pentru cel care l-a interpretat timp de 17 ani pe mutantul cu gheare. El zice că e cazul să le agaţe-n cui şi să lase drumul liber unei noi generaţii de mutanţi.
Singura mea problemă cu filmul, deşi ţine mai mult de mania mea de chițibuşar, ar fi că este o ţâră cam lung, având câţiva timpi morţi.
Dar în rest, jos pălăria, un film cum de mult aşteptam. Nota 9 fără să clipesc.
Apropo, aviz băieţilor, lăsaţi dracului gagicele acasă să se hlizească la Mireasă sau Ai stil, se vor plictisi crunt la film şi îşi vor da importanţă pe Facebook, deranjând oamenii cu bun simţ care au venit la film, culmea, să se uite la film, aşa cum au făcut nişte vaci, că altfel nu am cum le spune, în timpul proiecţiei la care am asistat.
(4,5 / 5)
Trailer:
