Puteți să râdeți, mi se fâlfâie, dar am văzut Love again doar pentru că în el apare și Celine Dion, artista mea preferată.
Asta chiar dacă mi-a dat cu flit și și-a anulat concertul din România, că-i bolnavă și epuizată, în timp ce prin țări învecinate cu noi devine brusc sănătoasă.
🎬 Love again – Premisă
În prim-plan avem două suflete beteșugite din cauza amorului.
Ea, Mira (Priyanka Chopra Jonas – Isn`t it romantic), jelește în continuare după moartea iubitului ei bușit de o mașină în urmă cu doi ani.
El, Rob (Sam Heughan – Bloodshot), este un cinic care nu crede în dragostea adevărată după ce a fost părăsit de logodnică fix înainte de căsătorie.
Ce au în comun cele două personaje?
Un număr de telefon.
Ea dă texte iubitului decedat al cărui număr ajunge la Rob.
Și între ei se bagă și Celine Dion, pe post de zână Cupidon.
💭 Love again – Comentariu 🍿
Pe mine m-a sâcâit un pic premisa filmului.
Ia uite bă, ăsta primește mesaje amoroase de la o domniță și frumoasă, și împlinită pe plan profesional, și eu, de când mi-am luat număr de la Telekom, primesc mesaje cu rate scadente la bancă ale fostului deținător.
Ce noroc pe unii, domne.
În fine, revenind la film, ce să zic despre el?
N-are absolut nimic nou, ca el au fost sute și vor fi alte sute de producții din astea care abundă în zaharicale inimoase care utopizează (nah, că inventez și verbe) dragostea.
Nu se abate nici măcar un milimetru de la rețeta clasică și aproape că recitam replicile pe dinafară, atât de previzibil și lipsit de surprize este.
Și eu nu urmăresc prea multe filme din acest gen, dar chiar și așa știam ce se va întâmpla și când se va întâmpla.
Singurul motiv pentru care Love again primește ceva atenție este prezența pe poster a excepționalei Celine Dion care joacă un rol ceva mai mare decât anticipam.
Practic, vreo treime din film îi aparține și ni se destăinuie, prezentându-ne amănunte din viața ei privată, folosindu-se de acest film pentru a aduce un ultim elogiu soțului ei decedat cu ceva ani în urmă.
Este ridicat un pic la suprafață, cât să nu-i intre apă-n nas, de coloana sonoră care este plină de melodii din discografia lui Celine Dion.
Și sunt folosite unele dintre cele mai impresionante balade ale sale care m-au sensibilizat până-n măduva oaselor, de începusem să fredonez de nebun în sala aproape goală.
Nici măcar bucata în care scenariul încearcă să persifleze un cuplu conjugal din viața reală nu este prea reușită.
Mi s-a părut destul de scremută, scena respectivă este aruncată pe ecran fără să fie depus un efort intelectual pentru a o face să fie cumva relevantă sau să rezoneze cu publicul.
Doar am schimonosit un rânjet de dezaprobare și am trecut mai departe.
Încerc să scurm prin creier să îmi aduc aminte de ceva memorabil cu privire la Love again, dar rezultatul este negativ.
Nu-i decât un film inofensiv, plin până la refuz de cele mai banale platitudini legate de amor și care nu are curaj să depășească limita copilăriei din punct de vedere vizual.
Mai degrabă l-aș caracteriza drept o campanie de marketing care ne anunță că s-a terminat doliul pentru Celine Dion și se pregătește de o renaștere în cariera ei muzicală.
🏆 Love again – Verdict 👍 sau 👎?
Filmul generează o senzație de producție marca Hallmark, din alea scoase cu duzina pe săptămână.
Actoria este vraiște, chimia dintre protagoniști este inexistentă, se uită unul la altul de parcă își datorează bani, nu există pasiune și nu am găsit niciun strop de emoție.
Totul emană prea multă cumințenie și întreaga poveste este învăluită până la sugrumare de o inhibiție pudibondă.
Love again este sec, puținele filme de acest gen pe care le văd mă fac să plâng, dar aici a fost penurie totală la nivel lacrimal.
Merge de-o ieșire romantică, dar mai mult să vă giugiuliți prin ultimele rânduri, ascultând o muzică bună, decât să urmăriți efectiv filmul.
De aceea, pentru mine, bolovan arid în suflet, Love again nu merită să-i descifrez semnificația a mai mult de 6 emoji-uri, și asta datorită lui Celine Dion, altfel eram și mai dur.
