Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Love and devotion, pardon, Love and monsters, am încurcat industriile de entertainment, este un film ce poate fi considerat un „monster movie‟ pentru că are presărate astfel de elemente pentru a-l băga în această categorie.
Filmul pornește apocaliptic și include mai multe cauze aducătoare de sfârșit de lume, de fapt este un lanț cauzal, mai întâi vine un asteroid spre Terra, americanii fac lucrul la care se pricep cel mai bine, anume îl bombardează. Cu ce? Naiba știe, că nu-mi este foarte clar, cert este că rămășitele toxice ale bombelor cad pe Pământ și determină creșterea rapidă a insectelor.
Cum ar spune titlul unui film, Just go with it, că premisa nu-i prea credibilă, indiferent cu ce erau umplute bombele alea, era imposibil ca imediat ce au căzut înapoi pe Terra să provoace în secunda 1 creșterea la proporții imense doar a insectelor.
Bun, deci Pământul a scăpat de asteroid, dar s-a procopsit cu dinozauri insectoizi ce aduc aminte de gângăniile din Starship troopers, filmul în sine dând un vibe de Zombieland, mai ales în porțiunea de mijloc, dar cu insecte mari în loc de zombies.
Supraviețuitorii s-au băgat în buncăre și la 7 ani de la apocalipsă dăm peste Joel (Dylan O’Brien), prostălăul coloniei sale, un papă-lapte speriat de propria-i umbră, bun doar la făcut mâncare și cam atât. Dar cum pofta de frichi-frichi este imensă și el este singurul necuplat din buncăr, decide să plece la plimbare la suprafață pentru a ajunge la gagica lui, Aimee, pe care n-o văzuse de 7 ani. Great is the power of boner with this one, cum ar zice un Yoda libidinos.
Eram gata să devorez de viu Love and monsters în anticipația unui dezastru ambulant, dar poftim surpriză, filmul nu a fost deloc rău.
Este mai mult o comedie, la început pare un film pentru copii prin modul în care personajele interacționau și cum ne era livrată expunerea plină de informații. Și chiar continuă pe un ton destul de lejer, deși vorbim despre sfârșitul lumii. Are vreo câteva glumițe bune, la una chiar am râs cu poftă, deci este decent ca amuzament.
Nu lipsește aventura pentru că Joel dă la suprafață peste multe târâtoare cu design înfiorător, imaginați-vă orice insectă văzută la microscop și voila, s-a născut monstrul. Nu arată chiar fantastic bâzdâganiile, dar în niciun caz nu te scot din atmosferă, deși uneori aveam impresia că mă uit la desene animate, ba chiar acțiunea este satisfăcătoare în ciuda faptului că nu este presărată cu violența care ar fi trebuit să însoțească o asemenea premisă. Nah, trebuie și puradelul să-și clătească pupila nestingherit, fără să rămână cu sechele-n cerebel.
Și nu în ultimul rând, Love and monsters este și emoționant, m-a prins cu cardul altuia în bancomat pe nepusă masă, pentru că are vreo două secvențe la care m-am chinuit să-mi păstrez visage-ul neclintit, că doar ce naiba, sunt bărbat, nu consum H2O la orice amor adolescentin.
Love and monsters este despre fix ce ne promite titlul, despre dragoste și despre monștri, cu accent pe dragoste. Filmul are de toate cât să satisfacă orice gust, dar nu excelează la nimic, povestea este simplă, nu aduce nimic original, împrumută idei din alte filme, precum cele pomenite mai sus, dar și din I am legend sau Book of Eli.
Însă soarele nu strălucește non-stop în film, scenariul este destul de leneș, personajul nostru principal este cam tâmp și singurele motive pentru care nu moare la orice pas sunt norocul și pentru că așa vrea scenaristul. De multe ori a trebuit să înghit anumite momente ridicole pentru că deh, așa cerea povestea.
Plus că personajele negative sunt dintre cele mai penibile și banale din câte pot exista.
Se putea un pic mai mult efort pentru un scenariu mai bine lucrat. Nu zic că mesajele predate de film nu sunt bune, ba chiar sunt excelente, dar nu aduc nimic nou, sunt grămezi de filme cu „Make love (with someone else), not war‟, dar care au o calitate superioară.
Bună încercare, Love and monsters, dar nu m-ai păcălit cu atâția monștri pe ecran încât să-mi distragi atenția și să uit de scenariul previzibil.
Nu prea mi-a plăcut de Dylan O’Brien (Maze runner: The death cure, American assassin, Deepwater Horizon) în rol principal, mai multă emoție mi-a transmis personajul Boy, care nu are glas, decât el, dar măcar actoria este salvată de prezența lui Mary Poppins, scuzele mele, Michael Rooker (Guardians of the galaxy 2, Brightburn, Fantasy island) care aduce pe ecran șarmu-i inconfundabil.
În rest ce să mai zic de Love and monsters? Este un film drăgălaș, drăgăstos, nătăfleț, cu o lume imaginativă care ar putea fi excelent exploatată într-un eventual sequel de cineva mai priceput în mânuitul camerei de filmat, că regizorul Michael Matthews este la primul lui film la Hollywood și se vede, așadar concluzionez cu 6, este un pic peste linia de plutire, dar nu cu mult.
(3 / 5)
Trailer:
