Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Top AFI 100
Locul 054 – M.A.S.H.
M.A.S.H. sau Mobile Army Surgical Hospital este un film din 1970 care are ca subiect principal o unitate mobilă militară medicală aflată la lucru în mijlocul războiului din Coreea, fiind unul dintre puținele filme de război cunoscute care tratează acest conflict.
Despre Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial sau războiul din Vietnam au fost făcute multe filme, dar nu și despre cel din Coreea.
Robert Altman aduce pe marile ecrane o frântură de câteva luni din existența unui astfel de M.A.S.H. într-un film ce poate fi categorisit ca o comedie cu accente dramatice.
Unitatea medicală se procopsește cu doi chirurgi zănatici, Hawkeye Pierce (Donald Sutherland) și Trapper John (Elliott Gould) care aduc, odată cu priceperea lor într-ale operatului în condiții vitrege, și un haos total prin comportamentul lor nedemn de haina militară.
Tot aici întâlnim și alte personaje celebre precum Radar, cel care îți spune ce vrei înainte să știi ce vrei, sau Hot Lips, asistenta șefă înțepată ce devine ținta glumelor misogine, dar deloc rău intenționate, ale celor doi chirurgi.
M.A.S.H. nu are o anume structură narativă, nu urmează pașii clasici ai unui film, începe și se termină brusc, ca o disecție rapidă a unei părticele din ceea ce a însemnat războiul din Coreea, nu are nici punct culminant, nici o parte incipientă de clădire a caracterului personajelor și nici momente moarte.
Deși nu aflăm mare lucru despre puzderia de oameni care colcăie prin M.A.S.H. 4077, simți rapid că ajungi să îi cunoști pe îndelete, și asta datorită unui scenariu ermetic, ce nu scapă cuvinte de prisos sau scene inutile, de umplutură. Tocmai pentru scenariu a și înhățat singurul Oscar, și pe bună dreptate.
La bază, M.A.S.H. este o comedie, și pot spune cu mâna pe inimă că este una dintre cele mai bune comedii, nu doar de război, ci în general. Deși este un umor amar, pentru că are loc în mijlocul unui război morbid și mortal, M.A.S.H. reușește să aducă spectatorul în lacrimi prin modalitățile nebunatice prin care personalul unității își omoară timpul liber pentru a-și păstra mintea sănătoasă după zeci de ore în care sunt doctorii și asistentele sunt nevoiți să pună la loc hălci de carne ca într-un puzzle uman și să amputeze membre „grație” luptelor ce se duc în apropiere.
Nu vedem deloc efectiv scene de război, doar auzim cum vâjâie bombele în depărtare, dar este suficient să ne reamintească faptul că Edwin Starr avea mare dreptate în piesa War (What is it good for).
Filmul este ireverențios și, pe alocuri, scandalos dacă este vizionat acum. Pe lângă caterinca nesfârșită pe care Hawkeye și Trapper John o fac, luând în derâdere tot ce înseamnă conduită militară și desconsiderând orice ordin pe care-l etichetează idiot (majoritatea), avem parte și de multe dume care ar pune pe jar mișcarea feministă și nu aș avea nimic de comentat, pentru că se face mișto la greu de femei în film, nu cu privire la aptitudinile sau priceperea lor într-ale doftoritului, ci într-ale sexului frumos.
Sunt clasice scenele ce o au în centru pe Hot Lips, de la emisiunea radiofonică la dușul năzdrăvan. Cu toate astea, deși par crude glumele, nu sunt meschine și nici nu sunt făcute cu răutate.
Și deși am mai văzut filmul, abia acum mi-a picat fisa cât de în bâză ia M.A.S.H. religia prin reinterpretarea celebrei Cina cea de Taină într-un mod subtil (că doar acum m-am prins) și blasfemic.
Dar filmul nu ne lasă să uităm că este unul de război și ne prezintă efectele înspăimântătoare, atroce, fioroase, odioase, abominabile, detestabile, și ce alte epitete repulsive vă vin în minte, ale unui război dobitoc, pentru că se face risipă de sânge ce te îngrozește pentru că știi că nu este film fictiv de groază cu adolescenți tâmpiți, ci o bucată din realitatea devastatoare a războiului.
Personajele sunt departe de standardul acceptabil într-o armată, și tocmai de aici vine genialitatea filmului, pentru că ia la sanchi, pe lângă religie, și războiul. Ținând cont că personajele americane sunt departe de tipologia perfectă, a salvatorilor neîntinați, nu pot considera că este o propagandă americană, chiar dacă medicii salvează vieți pe bandă rulantă într-o țară străină, însă comportamentul lor este, aparent, înjositor pentru a se preta unei armate scorțoase.
Pentru umorul atât de negru încât și dracul și-ar dori o lanternă și pentru modul brutal prin care prezintă grotescul războiului, consider că M.A.S.H. este un film ce merită 10.
Nici serialul nu este de lepădat, la mine este în top 3 alături de Seinfeld și Cheers.
(5 / 5)
Trailer:
