Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Machos alfa sau Alpha males s-a întors pe Netflix cu un sezon 3 incendiar, deși nu este un cuvânt prea bine ales având în vedere ce se întâmplă acum prin California.
🎬 Machos alfa – Premisă 📖
Oare ce mai face cvartetul de patru bărbați misogini? Ei bine, protagoniștii au ajuns la concluzia că s-au deconstruit de pomană, că nu le priește noul lor eu care trebuie să fie sensibil la tot ce este feminin, așa că au decis să revină la obiceiurile mult hulite.
Însă apar schimbări multe și cutremurătoare în viețile lor, schimbări care le dau planurile peste cap.
Santi (Gorka Otxoa – Fe de etarras) se îndrăgostește iremediabil de cine nu trebuie.
Pedro (Fernando Gil) urmează să devină tată, deși i se spusese că este aproape steril.
Luis (Fele Martínez) trebuie să-și strunească nevasta devenită actriță în serialul Machos alfa de pe Netflix.
Raúl (Raúl Tejón) a ochit o colegă din școală care i-a căzut cu tronc și vrea s-o îmbrobodească.
Toate aceste noutăți care se inserează pe nepusă masă în traiul lor turbulent nu fac altceva decât să creeze niște situații tensionate și amuzante.
💭 Machos alfa – Comentariu 🍿
Sezonul 3 reușește să se reinventeze chiar dacă se scaldă în aceleași ape ale conceptelor moderne despre tot ce înseamnă relațiile umane, emanciparea femeii, cumințirea bărbaților, genuri, identități, construcții amoroase și alte cele din această zonă.
Pe lângă prezența distribuției inițiale cu care am ajuns să rezonez, dar, simultan, pe care o condamn pentru gândirea retrogradă, scenariul aduce în prim-plan câteva personaje noi care toarnă și mai mult gaz pe foc în acest război societal între arhaic și actual.
Pe de o parte, avem mentalități deschise care îmbrățișează orice mișcare precedată de un #, fiind suflete tinere și cu mintea ca un burete care absoarbe tot, fie că-i miere, fie că-i otravă.
Pe de altă parte, apar și personaje aflate la polul opus care au trăit destule decenii pe această planetă și care posedă un set de povețe învechite de care nu se dezic atât de ușor, spre stupefacția sensibililor ușor de ofensat.
Adiția lor este ca aruncarea unor tablete efervescente într-o sticlă cu suc acidulat, rezultă niște glume spumoase care au reușit să se ridice la înălțimea celor din al doilea sezon.
Când credeam că mai neobrăzat de atât de nu se poate, iată că scriitura celui de-al treilea sezon mi-a dovedit că se poate.
Aici scenariul și-a dat cu adevărat drumul și atacă subiectele cele mai fierbinți care divizează opinia publică mai ceva decât Zidul Berlinului.
Incel, pronume, identitate de gen, anarhie romantică și alte asemenea concepte pe care generația de acum le tratează cu maxim interes și extremism cerebral, toate sunt luate în bâză.
Ce mi-a plăcut foarte mult este că serialul fericește ambele tabere în timp ce, simultan, le și supără.
Este și woke, dar și anti-woke, este și extrem de misogin, dar și contra misoginismului, este pro feminism, dar contra feminismului dus până la paroxism, pledează pentru pedepsirea abuzului sexual, dar condamnă transformarea oricărui gest nevinovat în ceva libidinos.
Practic, sunt luate în colimator curentele actuale ale unei umanități ipocrite care vrea egalitate, dar doar dacă este vorba despre drepturi, când vine vorba de obligații se face că plouă.
Continuă să rămână o satiră acidă cu privire la societatea actuală căreia îi place să sară dintr-o extremă în altă, de parcă o bâtă dată în cap celui care ți-a dat anterior cu bâta în cap este în regulă și nu tot o agresiune.
Dovedește, dacă mai era nevoie, că ființei umane una îi place să gândească, alta să spună și cu totul alta să facă, n-o să existe în veci o unitate colectivă pentru că nu avem în ADN acest concept.
Dacă ești alfa, de ce nu ești omega, dacă devii omega, de ce nu ești alfa, dacă ești ambele, de ce nu te decizi la una dintre ele, dacă nu ești nici una, nici alta, de ce nu devii una dintre ele?
Și asemenea răzgândiri sunt valabile pentru ambele sexe și toate genurile posibile și imposibile, semn că la suprafață suntem diferiți, dar în adâncul moleculelor suntem la fel de duplicitari și niciodată mulțumiți.
Limbajul rămâne unul spurcat, plin de invective și expresii rușinoase, dar înjurăturile nu sunt forțate, sunt naturale, așa cum ar vorbi omul de rând, iar persoanele care au realizat subtitrarea clar nu sunt neam cu Irina Margareta Nistor pentru că injuriile sunt traduse așa cum trebuie.
Se ia de prosteala cu influențăreala cretină, de misoginie, de misandrie, de woke, de antiwoke, de LGBTQ+ cu toate ramurile sale, de heterosexuali, de sex, de parentingul modern, de educația veche, se ia de orice subiect sensibil și o face fără menajamente.
Se ia de orice dacă există potențial de caterincă, nu ratează nimic. Un asemenea serial nu ar fi putut fi realizat la Hollywood, că acolo există o pudibonderie cerebrală ce nu s-a pomenit.
Și, în același timp, este și emoționant pentru că sunt momente care te lovesc puternic la sentiment pentru că oricât de dereglate sunt personajele la exterior, în interior sunt ființe umane cu suflet.
O fi el amuzant, dar când trebuie să fie serios, nu ezită să schimbe macazul și o dă pe dramatism lacrimogen de zici că-i serial turcesc și ridică niște întrebări pertinente la care nu suntem în stare să răspundem obiectiv pentru că ne înflăcărăm prea repede.
Una dintre ele, și sigur va agita spiritele, se referă la identitatea de gen cu tot ce vine la pachet. Când este o persoană coaptă la minte pentru a decide că nu vrea să fie băiat, ci fată? Sau invers?
Dacă în fața legii abia devii adult la 18 ani la noi sau 21 de ani în USA și nu ai dreptul să votezi până nu împlinești vârsta de 18 ani, atunci nu este normal ca o astfel de decizie care îți va afecta tot restul vieții să o iei abia după ce devii matur?
Unii ar zice că normal, e logic așa ceva, că nu poți decide cu mintea neformată la 10 ani, când habar nu ai de sex sau alte cele, că nu mai vrei să fii una, ci alta.
Alții nu ar fi de acord, spunând că după 18 ani deja e prea târziu și că intervențiile trebuie făcute, dacă puberul dorește, înainte ca hormonii să dea năvală și să producă modificări corporale greu de remediat.
🏆 Machos alfa – Verdict 👍 sau 👎?
Calcă pedala de accelerația în ceea ce privește spiritul glumeț și, chiar dacă uneori se prăbușește în absurd, că împinge limita prea mult, am tras niște burți de râs cum nu am mai făcut-o de mult.
Imaginația este la cote maxime și este un sezon pe care l-am găsit aproape perfect în ceea ce privește comedia, că asta trebuia să livreze.
Plus că dă și de gândit uneori, și chiar serios, abordând și subiecte mai grave, precum viața scurtă și dorința de a fi mamă.
Intră și în zona poantelor meta, chit că nu-i original, că am mai văzut așa ceva, dar am ajuns să urmăresc pe Netflix serialul Machos alfa și, la un moment dat, mă uitam la niște personaje care se uitau, la rândul lor, la serialul Machos alfa, dar cu alți actori în rolurile principale.
Felul în care abordează subiectele relevante și pleiada de situații care invadează serialul, punând personajele în ipostaze sociale și sufletești tulburătoare, deschid o poartă uriașă spre un sezon 4 deja confirmat care ar trebui să fie demențial.
Eu atât vă zic, aveți grijă pe cine numiți cavaler de onoare la nunta voastră. S-ar putea să aveți surprize neplăcute. Sau plăcute, cine sunt eu să judec?
(4,5 / 5)
