Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(5 / 5)
Mad Max 4: Fury road, fără nici o glumă sau sarcasm, voi discuta despre unul dintre cele mai bune filme de acțiune pe care le-am văzut. Vreodată. E tot o continuare , este vorba despre Mad Max 4 – Fury road. Pentru cei mai mici care nu au auzit de Mad Max, Jesus, vorbesc de parcă aș fi un boșorog, dar ce-i drept, Mad Max 3 a apărut acum 30 de ani, o scurtă recapitulare, nu că ați avea nevoie de trilogia originală pentru a înțelege acest film.
Max este un fost polițist a cărui familie a fost masacrată brutal de niște descreierați și care își duce traiul anost, fără scop și fără bucurii, , o viață doar de supraviețuire, de a apuca ziua de mâine într-o lume post-apocaliptică, lipsită de orice dram de speranță, unde viața umană e la fel de importanță ca a unui gândac și unde cel mai de preț avut este combustibilul.
Filmul de față pornește cu Max capturat de gașca unui Immortan Joe, conducătorul tiranic al unei așezări denumite Citadela plină de oameni deznădăjduiți, înfometați, însetați, lipsiți de vlagă, de orice rază de speranță, sortiți pieirii, niște cadavre ambulante ținute sub papuc de hidosul și bolnavul Joe, văzut ca o divinitate de prostime și care îi ține în viață dându-le cu țârâita niscai apă. Ierarhia e una dezumanizantă, avem luptători care-l urmează orbește pe Joe în schimbul promisiunii ridicării în Valhalla după moarte, sclavi, donatori de sânge cu forța. Rar găsești o persoană normală, sănătoasă, astfel încât pentru Joe sunt extrem de importante soțiile lui excepțional de frumoase comparativ cu hidoșenia celorlalți, dar importante nu pentru că le iubește, ci pentru că sunt pur și simplu reproducătoare, ele fiind în viață doar pentru a-i turna urmași lui Joe. Însă ele degeaba o fac, fiindcă genele lui Joe sunt stricate, toate odraslele lui fiind deformate într-un fel sau altul.
Deci Max e capturat pentru sângele lui, fiind un donator universal și în timp ce se chinuie să scape cu viață, intră, fără să vrea, în mijlocul unei lupte încrâncenate între Joe și Imperator Furiosa, unul din oamenii de încredere al lui Joe care însă îl trădează și îi răpește soțiile pentru a le salva de viața de sclavie pe care o aveau în față. Apropo, Imperator Furiosa este o femeie.
Întreg filmul e prezentarea acțiunilor disperate întreprinse de Joe pentru a-și recupera prețioasele reproducătoare în speranța că la un moment dat i se va naște un fiu sănătos, fără vreo diformitate.
Povestea e simplă, trupa de șoc formată din Furiosa și soțiile nemernicului, ulterior li se alătură și Max, trebuie să ajungă din punctul A în punctul B folosindu-se de un camion tunat pentru a rezista condițiilor total nefavorabile.
Scurt și la obiect, nici nu trebuie mai mult de atât. Gata cu povestitul.
Ei dragii mei, ceea ce ne oferă George Miller, cel care și-a imaginat acest univers acum mai bine de 35 de ani este un spectacol greu de egalat din punct de vedere vizual. A conceput și executat cu măiestrie o lume post-apocaliptică dezolantă, un deșert imens, o lume lipsită de orice verdeață, aridă, stearpă, și cu toate, frumoasă din punct de vedere vizual, deși e toată numai nisip, este absolut superbă și mirifică. În schimb, ce nu e mirific ci te repugnă, sunt oamenii plini de bube, de boli, deformați și hidoși din toate punctele de vedere, fără sentimente, fără nume, lipsiți de orice identitate.
Însă asta e doar o mică parte din măiestria regizorului, punctul forte al acestui film este reprezentat de acțiunea furibundă, un dans apocaliptic hipnotizant, un carnagiu fermecător complet. Nici nu am suficiente epitete la îndemână pentru a descrie în mod corespunzător secvențele de acțiune explozivă. Știu ce gândiți, ce mare brânză, sunt doar niște mașini, cât de mișto poate fi acțiunea? Habar nu aveți ce pierdeți.
George Miller a apelat în cea mai mare parte la efecte speciale practice astfel încât acțiunea este imersivă, reală, tangibilă, simți că ești în scaunul șoferului. Foarte rar apelează la CGI, și când o face, o face pentru scurt timp și pentru a crea niște secvențe incredibile.
Imaginația nu cunoaște limite în acest film, mașinile sunt care de care mai variate, mai ciudate, mai năstrușnice din punct de vedere al dotărilor cu arme, cascadoriile sunt originale, din nou, mă repet, reale, cu oameni care au participat efectiv la realizarea lor și nu sunt niște imagini create pe calculator. Acțiunea e cursivă, coerentă, cadrele sunt largi, nimic nu tremură, te poți bucura de secvențele frenetice în toată splendoarea lor, la fiecare pas dai de faze originale de acțiune care te fac să scrâșnești din dinți până îți sar molarii, să strângi din pumni până ți se albesc unghiile, să-ți bată inima atât de repede încât ai impresia că e pe modul turbo.
Să nu mai zic de coloana sonoră care e într-o simbioză perfectă cu acțiunea extravagantă, muzica făcând efectiv parte din film, instrumentele muzicale sunt părți componente ale mașinilor, muzica e creată pe loc în timpul acțiunii și e atât de bine integrată încât ai impresia că fără ea carnagiul la care asiști nu e complet. Dacă nici asta nu e original, atunci nu mai știu ce e. Coloana sonoră reușește să îți pompeze și mai multă adrenalină în vene, la fel cum este pompat combustibilul în rezervoarele mașinilor de luptă.
Filmul merită văzut și 3D, haosul și distrugerile te hipnotizează iar spre final efectele sunt de excepție rar mi-a fost dat să mă feresc deși știam că nu e real, aici m-am ferit de câteva ori.
Ajunge cu prezentarea tehnică de excepție, să mai zic ceva și de actori, deși filmul se numește Mad Max, nu el este personajul principal, ci Furiosa interpretată de frumoasa Charlize Theron care aici joacă rolul unei femei puternice, dure, violente dar cu o inimă mare, care ține la semenii ei, deși lumea în care trăiește e lipsită de sentimente. Max e jucat de Tom Hardy, un vrednic urmaș al lui Mel Gibson, deși actoria lui se rezumă mai mult la expresii faciale și mormăieli, însă acesta este Max, un om al vorbelor puține, un om bântuit de imaginile familiei moarte pe care nu o poate lăsa în urmă și care îi provoacă halucinații, un suflet răvășit de durere care cu greu mai găsește un scop în viață. Un alt personaj care iese în evidență e Nux interpretat de Nicholas Hoult, unul din supușii lui Immortan Joe care are un rol important în poveste. Cât despre personajul principal negativ, acestuia nu i se vede fața pe parcursul filmului, dar e o epavă de om aflat pe moarte dar care mimează că încă este în putere pentru a-și păstra tronul.
Modul în care-și tratează supușii, ca pe niște sclavi personali, dorința de a însămânța cât mai multe femei în speranța unui moștenitor sănătos, cruzimea de care dă dovadă, lipsa oricărui sentiment de vină, de remușcare, hidoșenia corpului, toate astea îți provoacă repulsie și vrei un singur lucru, ca Joe să moară în cel mai mare chin posibil.
Un alt aspect important al filmului e tăria de care dau dovadă femeile, practic Max e doar un intrus în misiunea lor, ele sunt cele care alimentează acțiunea filmului.
Cam astea-s aspectele pozitive ale filmului, să trec la cele negative.
Tac pentru că nu găsesc ceva de criticat, povestea nu e mare brânză, e simplă, chiar cam plină de clișee dar spusă într-un mod original, ceea ce îi dă un aer proaspăt, actoria e de excepție, nici nu se putea altfel ținând cont de actorii prezenți, regia la fel, coreografia luptelor și a cascadoriilor fără cuvinte, singurele puncte negative ar fi 2: unul ar fi sfârșitul oarecum nesatisfăcător în ceea ce privește soarta personajului negativ și al doilea ar fi că filmul se termină, aș fi dorit să mai dureze câteva ore atât de transpus eram în acel univers încât nici nu am simțit când au trecut cele 2 ore. Poate totuși, dacă ar fi reușit să îmi stoarcă și o lacrimă, atunci chiar ar fi fost perfect. Închei cu ceea ce am spus la început, fără să exagerez, este cu adevărat unul dintre cele mai bune filme de acțiune văzute vreodată de mine, nota 10.
Trailer
