Marocco

Marocco

Trebuia să-mi clătesc ochii cu un film românesc mai cu viziune artistică după ce am văzut câteva mizerii, așa că am pus mâna pe Marocco, o producție ce a primit niscai laude.

 

🎬 Marocco – Premisă

Magda este o adolescentă ce-și serbează ziua de naștere. N-apucă ea bine să facă ochi în dimineața cu pricina, că este luată pe sus de tac-su care o trezește să-i dea cadoul mult dorit.

Este vorba de un lănțișor din aur alb, ceva bijuterie văzută într-o reclamă la TV.

Și de la acest cadou apar toate problemele din Marocco pentru că Magda, neastâmpărată cum este, având și ceva antecedente, îl face rapid nevăzut.

Tatăl, Cristi (Șerban Pavlu – Queen Marie of Romania), nu se lasă așa ușor, ține neapărat să afle ce s-a întâmplat cu lănțișorul.

Iar efectele acestei manii incontrolabile vor săpa traume tot mai grave în viața celor din jur.

 

💭 Marocco – Comentariu

Filmul, cunoscut și ca Mikado pentru străinătate, nu degeaba face referire la celebrul joc din vremuri mult apuse, un fel de Jenga la orizontală, joc unde trebuia să extragi un bețișor dintr-o grămadă fără a le mișca pe celelalte.

Și Marocco este fix asta, o înșiruire de acțiuni umane întreprinse în ideea de a nu cauza schimbări dramatice în viața altora, dar cum în jocul ăsta la scară mare sunt implicați oameni care greșesc, rezultatul este unul dezastruos.

Este, dacă vreți o comparație cu un film mai celebru, un fel de Butterfly effect autohton.

Drama ne prezintă consecințele lipsei de încredere în cei apropiați, a incapacității de a renunța la dorința febrilă de control și, de ce nu, a fragilității minții umane care, pusă în situații limită, nu mai raționează corespunzător.

Nu ai mai nimic de făcut urmărind Marocco pentru că este imprevizibil, nu știi ce urmează să se întâmple, nu este ca și cum trebuie să identificăm de unii singuri vreun criminal.

Pur și simplu asistăm la deșirarea ghemului tragic de consecințe ca urmare a unei simple acțiuni ce, la prima vedere, părea inofensivă.

Deși sunt cam prea multe coincidențe în scenariu, filmul nu sare pârleazul absurdului, reușește să se mențină în limitele unui realism rezonabil.

Evenimentele prezentate se pot petrece în anumite circumstanțe favorabile pentru bolovanul rostogolitor de urmări, dar total nefavorabile pentru personajele implicate.

Marocco

 

Ca subiect abordat și ca tematică, Marocco mi-a plăcut, chiar dacă nu m-a pus pe gânduri în ceea ce privește desfășurarea firului narativ, ci mai mult m-a făcut să cuget la micile decizii și puseuri de nervozitate care nu par a fi importante, dar nu știm ce consecințe pot avea.

Plus că drama este accentuată de plasarea unei părți din film într-un mediu care aduce, inevitabil, multe tragedii greu de imaginat.

În schimb, ferească sfântul și toți mucenicii din calendar, partea auditivă este dezastruoasă.

Noroc cu subtitrarea în engleză inclusă în film pentru că altfel n-aveam nicio șansă să înțeleg 35%-45% din dialogurile inaudibile și cuvintele rostite în surdină parcă pentru a face în ciuda spectatorilor.

Mai ales că fiind realizat pe timp de pandemie, chiar dacă nu pomenește nimic de Covid, filmul s-a adaptat condițiilor și personajele au aproape tot timpul câte o mască pe moacă.

Și nu degeaba este Șerban Pavlu (Nunți, botezuri și înmormântări) atât de prezent pe ecran în anii recenți, este un actor excelent. Aici o dovedește din plin, el fiind în centrul uraganului narativ, și are niște scene în care impresionează.

 

🏆 Marocco – Verdict

Ca dramă, Marocco este un film care te afectează pentru că ne aduce în atenție ceva ce nici măcar nu realizăm în viața de zi cu zi, atât de concentrați suntem pe noi înșine.

Anume că trăim într-o societate și orice decizie luăm, oricât de insignifiantă pare a fi, poate avea efecte de nebănuit asupra celorlalți.

Întrebarea care se pune este: Suntem moral răspunzători pentru ce se întâmplă celor din jur ca urmare a acțiunilor noastre (verbale)? Chiar dacă acele efecte nu sunt imediate, ci apar după o perioadă de timp?

Iar celebrul „Nu am știut‟ devine un laitmotiv al ascunderii de consecințe, al fofilării de răspundere, în clasicul stil uman în care toți cei din jur sunt vinovați, numai noi nu suntem și ne credem sfinți inocenți.

Păcat că auditiv este praf și pulbere pentru că vizual Marocco stă chiar bine, camera de filmat știe unde să se poziționeze pentru a oferi anumite perspective asupra personajelor care aruncă niște lumină în direcția caracterului lor.

Nu are originalitate-n scenariu, prezintă un subiect văzut de atâtea ori, dar Marocco (chiar că-i un titlu foarte potrivit) este un film decent, aproape bun dacă nu era mizeria aia de sunet mai prost ca la începuturile producțiilor vorbitoare.

Așa că am ajuns la final și trebuie să văd cum extrag cu grijă ultimele 7 bețigașe ale jocului Marocco.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

IMDB

About admin

Check Also

Taximetriști

Taximetriști

Am zis că iau pauză de filme românești, dar sunt ca popa, una zic, alta …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *