Recunosc de la început că nu am văzut Mary Poppins. Sau nu îmi mai aduc aminte de film, dacă l-am văzut vreodată. Dar măcar știu cine este Mary Poppins.
Așa că nu am avut prea mare tragere de inimă să intru la Mary Poppins returns. Aș fi preferat să văd versiunea Yondu.
Copiii familiei Banks au devenit adulți, Michael are la rândul lui 3 odrasle, dar pe care le cam neglijează, de când cu moartea soției și gravele probleme financiare cu care se confruntă, iar Jane, sora lui, este preocupată mai mult de mitinguri decât de viața ei personală.
Lucrurile se complică și mai mult când familia este amenințată cu pierderea casei ca urmare a unui împrumut bancar realizat de Michael pe fugă, în condiții nefavorabile.
Cum norii de furtună se adună implacabil deasupra capului familiei Banks, este nevoie de intervenția dădacei Mary Poppins, care simte că familia este în pericol de a-și pierde bucuria de a trăi și că este necesar să intervină din nou, așa cum a făcut-o și în trecut.
Călare pe-un zmeu, cu celebra ei umbrelă zburătoare, Mary Poppins se înființează la ușa familiei Banks, spre uimirea incomensurabilă a adulților, cărora nu le vine să-și creadă ochilor, având impresia că Mary Poppins din copilărie a fost doar un produs al imaginației lor bogate, și spre stupefacția celor mici, care nu simt nevoia unei dădace, considerându-se destul de maturi pentru a se descurca și singuri.
Cum-necum, Mary Poppins își face loc în locuința familiei Banks și trece la giumbușlucurile ei obișnuite, în încercarea de a readuce zâmbetul pe buzele copiilor greu încercați de soartă, maturizați prea curând de tragedia suferită cu puțin în urmă.
Se mai bagă în seamă și un lampadar permanent într-o bună dispoziție (s-ar putea spune chiar fumat) care pune ochii pe un anumit personaj.
Și după ce toată lumea s-a instalat cum trebuie în scenă, încep nebuniile magice marca Mary Poppins.
Nu pot să neg asta și nici nu mă sfiesc să o scriu, am urât filmul în prima jumătate de oră din toată inima.
Totul era prea copilăros, prea animat, prea colorat, prea muzical, mă credeam într-un film indian, cu izbucniri nejustificate în cântec a la Bollywood. Știam că va fi și muzică, dar nici în halul ăsta.
Am pufnit din nări, mi-am dat ochii peste cap, m-am întrebat de ce am intrat la acest film și când indicatorul de morocănism era aproape să fie dat peste cap, ceva magic s-a întâmplat.
Infantilismul ce se revărsa din ecran a reușit să treacă de scoarța dură a maturității și mi-a pătruns în sufletul de copil adânc îngropat în subconștient și apoi m-am putut bucura de farmecul filmului.
Dintr-odată nu m-au mai deranjat cântecele și scenele fantasmagorico-imature care mi se perindau prin fața ochilor și am început să mă simt tot mai bine, mai bucuros și mai zâmbitor.
Mary Poppins returns este un film plin de mesaje pozitive și dătător de speranță. Ne învață la tot pasul că trebuie să vedem frumosul în viață chiar și atunci când totul pare împotriva noastră și universul pare a complota pentru a ne ruina destinul.
Nimic nu este pierdut și totul este posibil atât timp cât nu ne lăsăm doborâți spiritual, atât timp cât încă avem speranță în suflet și voința de a trece peste greutăți în modul propriu, în ritmul potrivit fiecărui caracter.
Nu știu cât de mult vor percuta cei mici la astfel de mesaje, probabil prea puțin, fiind fascinați de aventurile fantastice prin care trec copiii Banks și rămâne în sarcina adulților să bage la cap ce vrea filmul să ne facă să înțelegem și aici nu pot decât să aplaud filmul pentru mesajele transmise.
Chiar dacă se cântă foarte mult în film, nu o să rămânem în minte cu o melodie anume, nu mi se par foarte reușite, nu prea m-au făcut să dau din picioare, doar un cântec cred că va fi memorabil, dar este unul foarte melancolic și trist, izvorâtor de lacrimi.
Filmul sare la interval și cu ceva animație, dar din aceea clasică, folosită la filmele vechi, extrem de vechi, nu știu câți vor gusta acea bucată.
Emily Blunt pare alegerea perfectă pentru acest rol, nu încearcă să o copieze pe inegalabila Julie Andrews, își aduce propria contribuție la mitul acestui personaj. Se dovedește un an foarte bun pentru Emily Blunt, după A quiet place și acum Mary Poppins returns.
Una peste alta, Mary Poppins returns este, per total, un film decent, colorat și zurliu pentru copii și cu mesaje de notat în carnețelul virtual pentru adulți și deși plecasem de la preconcepția că o să dau cu el de pământ, filmul mi-a schimbat percepția și trag cu tunul un 7.
(3,5 / 5)
Trailer: