Este extrem de interesant cum mai în fiecare an ies două filme cunoscute cu subiecte asemănătoare. Printre exemple îmi vin în minte Volcano și Dante`s peak, Armageddon și Deep impact, The illusionist și The prestige sau, mai recent, Olympus has fallen și White House down.
În 2018 se pare că am avut parte de The favourite (https://nipemi.ro/the-favourite/) și Mary queen of scots, ambele filme cu nominalizări la Oscar.
Mary queen of scots spune povestea tragică a lui Mary Stuart, regina Scoției aflată în conflict deschis cu Elizabeth, regina Angliei, care nu vrea cu niciun chip să îi recunoască dreptul la tron.
Filmul acoperă o perioadă de un sfert de secol, de la revenirea în Scoția a tinerei regine Mary, aflată în Franța pentru mulți ani, până la, ei bine, până la un anume eveniment pe care nu îl voi deconspira, deși cei care cunosc istoria Angliei știu la ce mă refer.
Spre deosebire de The favourite, Mary queen of scots este un film extrem de serios, fără comicării, care prezintă un conglomerat de comploturi, trădări, îmbârligături și alte tertipuri puse la cale de diverse personaje menite a le aduce cât mai aproape de scopul final, putere, cât mai multă putere, indiferent de modul în care este obținută.
Conflictul principal al filmului se învârte în jurul rivalității dintre cele două regine, conflict generat de religie, una este protestantă, cealaltă catolică, fiecare susținând că religia ei este singura adevărată.
Ce surpriză, ca să vezi, habar nu aveam că religia poate genera războaie din nimic pentru nimic.
Filmul nu colcăie de acțiune furibundă, de lupte epice între armate, ne este presărată, cât să dea gust, câte-o smotoceală când și când, dar nu să dăm pe dinafară de testosteron.
Scandalul se desfășoară mai mult la masa tratativelor, cu cele două regine planificând următoarea mișcare și cu bărbații de pe lângă ele dându-și ochii peste cap că-s nevoiți să cânte-n struna unor femei nevrotice.
Nimic nu s-a schimbat de acum 600 de ani, subiectul este relevant și în zilele noastre, doar că acum luptele pentru putere nu se mai duc în săbii și penițe, cu peruci, ci în bombe nucleare, terorism și embargouri economice.
Din păcate, pe cât de bun este jocul actoricesc al celor două regine, Saoirse Ronan (Mary) și Margot Robbie (Elizabeth), pe atât de batjocoritor este scenariul care nu are nimic de-a face cu realitatea. În fine, cu realitatea din cărțile de istorie, că nici aia nu știm cât de fidelă adevărului este.
Dar chiar și așa, nu am avut cum să nu observ niște discrepanțe absurde cum ar fi puternicul accent scoțian al reginei Mary, deși ea își trăise copilăria și adolescența în Franța. Și filmul este plin de astfel de inadvertențe, măcar de ar fi fost accentul cea mai mare problemă a acestei producții.
Chiar devine îngrozitor de enervant cum acest trend de politically correctness strică filmele, prin vârârea pe gât, cu forța, a unor personaje fictive doar de dragul de a menține liniștită o anumită categorie guralivă și retardă, cea a SJW (social justice warriors).
Nu am absolut nicio problemă cu scenarii care necesită astfel de personaje și scene, dar care vin natural și ajută filmul, dar deja nu mai pot ca în fiecare film să fie introduse personaje LGBT sau de culoare care nu au nicio legătură cu povestea, doar de dragul de a fi prezente prin decor. Regina Elizabeth avea un negru drept om de căpătâi? Dă-o dracului de treabă, că unii vor ajunge să confunde filmul cu realitatea și ne vom trezi peste ani și ani că istoria va fi distorsionată de astfel de mișcări politically correctness.
Serios? Atât în The favourite, cât și în Mary queen of scots, două filme istorice, unul mai ciudat, altul mai serios, avem parte de scene de dragoste gay/lesbian? De asta mă uit eu la drame istorice? Până aici s-a ajuns? Nici măcar în filme bazate pe istorie nu scap de porcăria asta SJW? Cu ce este mai diferit acest trend nociv față de filmele vechi în care albii aveau toate rolurile și erau vopsiți cu negru pe față pentru a juca persoane de culoare?
Dar am divagat destul, pentru cei interesați de istorie să nu se aștepte de la Mary queen of scots să fie o reprezentare fidelă a realității, filmul este mai mult o ficțiune bazată pe niște figuri istorice și care impresionează, așa cum era de așteptat, prin costume și machiaj, categorii pentru care a și primit nominalizări la Oscar.
Eu mă opresc aici și îi dau un 5. Nu mi-a plăcut filmul, este plin de inadvertențe supărătoare și prostii SJW.

Trailer: