Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Picat din neant, Master gardener a aterizat și în cinematograful local, așa că mi-am luat inima-n și săpăliga-n spate și am cumpărat un bilet.
El face parte dintr-o trilogie neoficială a regizorului, alături de First reformed și The card counter. Au cam același subiect și până și posterele sunt identice la nivel conceptual.
🎬 Master gardener – Premisă
Suntem invitați pe moșia lui madam Norma (Sigourney Weaver – Alien) care deține o grădină întinsă la care robotesc câțiva salahori.
Cap de listă este Narvel (Joel Edgerton – Thirteen lives), un pasionat al florilor care este doxă în acest domeniu.
Se pregătește o mare gală fastuoasă și, de parcă n-avea deja multă treabă, este forțat să o dădăcească pe Maya (Quintessa Swindell – Black Adam), neam cu Norma.
Tânăra se dovedește a fi rebelă și cu ceva apucături nelalocul lor în sensul că dacă suflă înspre o lalea se ofilește instantaneu.
Laleaua, nu fata.
Bine, nici Narvel nu-i vreo ușă de biserică pentru că simți că în spatele privirii dârze se ascund multe probleme ale trecutului pe care le aflăm destul de repede.
Altceva despre premisă nu mai am a divulga, așa că hai să plantez câteva rânduri în rubrica următoare.
💭 Master gardener – Comentariu 🍿
Filmul este scris și regizat de Paul Schrader, așa nu este deloc unul simplu sau comercial, dovadă că după vreo 15 minute 3 oameni au părăsit sala, adică 33% din audiență.
Și i-am înțeles fără să-i judec pentru că filmul are un ritm care se mișcă atât de lent încât m-am simțit ca într-o zi pe Venus.
Cred că pe Paul l-a lovit dragul de horticultură pentru că filmul pare mai mult un îndelung seminar pe acest subiect și pot spune că după ce l-am văzut am devenit expert într-ale plantării florilor.
Atâtea denumiri de plante, de îngrășăminte, de expresii specifice încât m-am pierdut în spațiu, mi se învârtea capul de la atâtea hortensii, frezii, crizanteme, crini și alte specii de bălării colorate.
Probabil că am curajul să-mi deschid fără mari bătăi de cap o grădină botanistă, pardon, botanică la câte cunoștințe am acumulat pe parcursul acestui film.
Revenind la povestea în sine, mult timp n-am înțeles care este ea și nici de ce urmăream această producție care nu părea că duce undeva pentru că venea de nicăieri.
Era evident faptul că el nu era vreun trandafir regal, ci o neghină dăunătoare, și nici ea o orhidee imaculată, ci o pălămidă nocivă, dar dincolo de asta Master gardener nu avea un sens anume.
Mai ales că scenariul trage de timp de nu-i adevărat. Și dau un exemplu edificator:
Stăpâna moșiei îl întreabă pe Narvel:
– Și, ce face?
El, deși știe exact la cine se referă întrebarea, că așa vrea scenariul, să umple cu ceva durata, replică întrebând:
– La cine te referi?
– Despre cine crezi că întreb?
– Ah, ți-a luat destul de mult timp să te interesezi.
– Deci, ce face?
Un dialog normal, logic și eficient ar fi fost:
– Și, ce face?
– OK.
Mai adaug și pauzele imense, de zici că erau relașuri de hidratare la fotbal pe căldură mare, și uite așa durata filmului este întinsă la maximum de pomană ca pielea unei babete de chirurgul plastician.
Bine, filmul este unul metaforic pentru că toate vorbele rostite nu se referă la flori, ci la oameni, fiind în mod clar o alegorie sofisticată care o arde artistic.
Dar nu vine cu nimic distinct, nu inovează sau împrospătează genul, iar subiectul ales este unul neinspirat.
Având în vedere atmosfera sumbră care se răsfrânge și asupra vizualului punctat de tonuri șterse și lipsite de strălucire, plasarea filmului într-o grădină ce se dorea a fi luxuriantă a fost nejustificată.
La câte fonfleuri verbale au deversat personajele cu privire la respectiva grădină am crezut că voi fi desfătat cu una superbă, demnă de paradis.
Când colo, florile sunt banale, buruienile la ordinea zilei și nu arată deloc a grădină câștigătoare de premii.
Măcar de aș avea ceva de spus despre actorie, dar rolurile gândite de Paul Schrader nu sunt complexe, din contră, sunt simpliste până la exasperare, așa că nu au fost greu de interpretat.
🏆 Master gardener – Verdict 👍 sau 👎
Filmul este foarte plictisitor cu atâtea trimiteri florale de am crezut că sunt la o convenție a horticultorilor.
Nu ar fi fost asta o mare belea dacă măcar personajele aveau o istorie deosebită și nu ar fi fost aceleași clișee ambulante pe care le-am văzut de atâtea ori în filme.
Că trecut tulbure și dubios am văzut de nenumărate ori, nu a avut cum să mă impresioneze istoria lui Narvel.
Am înțeles că renașterea florilor echivalează cu a doua șansă în viață a oamenilor.
Am priceput că diversele specii de flori care uneori trăiesc în simbioză perfectă, alteori se otrăvesc unele pe altele, se referă la relațiile complicate bazate pe ură și dragoste ale bipezilor umanoizi.
Însă nu-i nimic nou sub soarele fotosintezei, ba chiar pe alocuri filmul devine iritant prin lentoarea cu care se desfășoară acțiunea sau sunt rostite replicile.
Execuția lasă de dorit, este prea monotonă și, ce este cel mai grav, similară cu multe alte filme asemănătoare.
Plus că personajele sunt deplorabile, oricât de mult este propovăduită șansa a doua, parcă unii nu o merită deloc.
Regizorul/scenaristul trebuie să schimbe bălegarul inspirației pentru că deja cel pe care îl folosește nu mai are potența de a fertiliza cum trebuie.
Nu pot să-i plantez filmului mai mult decât 5 păpădii, că de altceva nu-s în stare.
Îl pedepsesc și pentru că m-a indus în eroare, ăsta nu e thriller indiferent cum îl întorci, e dramă toată ziua.
(2,5 / 5)
YouTube #shorts:
