Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
A înnebunit lupul pentru că am o premieră exclusivă.
Odată cu Mavka. Lisova pisnya, pe scurt Mavka, am pătruns și în cinematografia din Ucraina.
Dacă va fi singurul film luat în colimator din acea țară, rămâne de văzut.
Trebuie să menționez că nu-i chiar 100% de sorginte ucraineană, este o co-producție realizată alături de USA.
🎬 Mavka – Premisă
Nu am prea multe informații despre poveste, doar că este inspirată din ceva basme locale, însă aduce oarecum cu cea din Maleficent.
Într-o pădure fermecată o găsim pe Mavka, zâna acestei zone virgine ca sălbăticie, fără pic de picior de om prin preajmă.
Nu că n-ar fi fost, dar un război de mult apus a dus la izolarea pădurii de umanitate.
Cum în centrul ei se regăsește Copacul Vieții (nu, nu ăla din Avatar), oamenii nu mai au stare și vor să pună mâna pe frunzele magice.
Iar antagonistul strică pacea și îl antamează pe Lucas, singurul curajos, să se aventureze în inima pădurii pentru a subtiliza prin orice mijloace clorofila miraculoasă.
Însă Lucas nu-i un om rău, doar un tânăr naiv care vrea să-și salveze unchiul bolnav. Ba din contră, îi cam cade cu tronc zânei că știe pe ce butoane să apese și-i atinge anumite puncte corporale greu de găsit.
💭 Mavka – Comentariu 🍿
Înainte de toate trebuie să dau jos milităria din pod și să raportez evidența care n-are cum să treacă neobservată.
Substratul politico-militaro-diplomatic nu are nicio subtilitate și face trimitere, fără vreo jenă, la conflictul actual care durează de peste un an.
Sau poate este doar o coincidență, deoarece o fi Mavka lansat în 2023, dar se muncește la el de circa 5-7 ani.
Așadar, trebuie să iau în calcul și faptul că prin abordarea unei teme universale premisa filmului își poate găsi oricând corespondență în realitate.
Dar n-ai cum să nu tragi o paralelă cu războiul din acea zonă pentru că vietățile pașnice ale pădurii, care își văd de treaba lor, fără să deranjeze pe cineva, sunt ucrainenii.
Iar invadatorii nemiloși, care vor să se aboneze forțat la bogățiile altora, sunt rușii.
Atacatorii sunt conduși de un lider în etate, dar care se dă mai tânăr decât este, menținând cu greu niște aparențe.
Asta în timp ce subalternii îi ascultă câinește ordinele și le îndeplinesc fără să crâcnească, deși sunt conștienți că-s nejustificate și inumane, dar nu se pun contra de frica gulag-ului.
Hai că am patinat destul de mult pe o analogie care poate că nici nu-i adevărată.
Revenind la film, Mavka a fost o surpriză neașteptat de plăcută.
N-am scăpat de gura celui mic, altfel nu mi-aș fi deplasat dosul să urmăresc un asemenea film. Însă bine am făcut pentru că am dat peste o animație adorabilă.
Tehnic, nu este vreo reușită hollywoodiană de sute de milioane de dolari, pe alocuri animația este rudimentară, dar având în vedere circumstanțele atenuante, pot spune că arată foarte bine.
Nu se ridică la nivelul unui Pixar, dar ca stil seamănă cu producțiile Dreamworks, adică nu vrea să fie fotorealistă.
Creaturile care populează pădurea sunt o combinație stranie între regnul animal și cel vegetal, multe dintre ele fiind plante/copaci cu suflet și ADN animalier.
De departe, drăgălășenia absolută este Smârc, o pisică-broască de care te vei îndrăgosti iremediabil.
Apropo de acest sentiment, copiii vor îndrăgi acel ghemotoc năzdrăvan, dar adulții vor avea alte interese, deoarece Mavka este una dintre cele mai frumoase, diafane și mirobolante prințese/zâne din câte am văzut prin animații.
Or să sară anumite persoane cu huiduieli că perpetuează un clișeu dăunător al siluetei de clepsidră, dar dacă atât rețin din Mavka, atunci să le fie de bine.
Poate că nu sună prea sănătos, că nah, este un personaj fictiv animat, dar am rămas totalmente vrăjit de prezența aproape eterică a personajului principal.
Unul care cunoaște o evoluție fulminantă, trecând practic prin trei identități diferite pe parcursul filmului, atât de mult se schimbă în anumite situații limită care necesitau abordări diferite.
Povestea este una elementară, care nu transpiră prea multă originalitate în ceea ce privește mesajele transmise, unele de pace și armonie, utopice desigur, dar care au impact destul de mare.
Ca acțiune pot spune că este una îndestulătoare, avem de toate pentru toți.
Personajele necuvântătoare secundare se dedau la multe năzbâtii pentru a-i priponi pe cei mici în scaune.
Nu pot să mint și recunosc că am râs zdravăn la anumite giumbușlucuri deloc complicate sau inteligente comise de animăluțe, dar modul în care au fost livrate au avut un efect comic.
Nouă, adulților, ne este servit un conflict destul de dur, cu multă violență ce nu-i chiar potrivită pentru puradei.
Ce este drept, este mai mult un film pentru cei mici, deoarece majoritatea producției se concentrează pe distrarea audienței principale, așa că s-ar putea să fie momente destul de plictisitoare pentru părinți.
Da` și când sunt scoase la înaintare furcile, ghioagele și topoarele, ăia mici vor amuți și noi, votanții, vom ciuli instantaneu urechile și vom beli ochii la ce se petrece pe ecran.
Avem și câteva scene de-o frumusețe rară la nivel vizual, animația rupând frâiele imaginației care debordează de cadre superbe.
Pe mine m-a impresionat una din secvențele finale în care Mavka trece printr-o transformare radicală ce m-a forțat să mă aplec pe beznă să pipăi după falca picată printre scaune.
Că tot am pomenit mai devreme de ciulit urechile, permiteți-mi să menționez coloana sonoră de senzație. Da, ați citit bine, de SENZAȚIE.
Piesele moderne au o pronunțată infuzie de folclor neaoș ucrainean, iar vocile melodioase aproape că te transportă într-un alt tărâm.
🏆 Mavka – Verdict 👍 sau 👎?
Nu este nici pe departe cea mai bună animație văzută vreodată.
Să nu mă înțelegeți greșit, chiar dacă i-am adus destule laude. Nu-i nici cea mai bună văzută anul ăsta.
Dar este una încântătoare prin simplitatea ei în aparență, dar atât de complexă la o cercetare mai amănunțită.
Am înțeles de pe la diverși comentatori ucraineni că n-ar fi chiar ceea ce trebuie raportat la sursa de inspirație, dar pentru mine, un neofit în mitologia lor, nu am ce reproșuri să-i aduc din acest punct de vedere.
Putea s-o lase mai moale cu politizarea excesivă. Sau poate a fost doar în mintea mea.
Orișicum, animația este una foarte agreabilă, zglobie cât trebuie și serioasă în momente cheie.
Transmite un mesaj universal valabil prin intermediul unor personaje ce amintesc de producțiile clasice, neîntinate de idei progresiste.
Cât despre coloana sonoră, nu mai am ce lauri să-i ofer, mi-a mers direct la inimă.
Ca idee, cel mic, care se apropie de 9 ani, a stat smirnă în scaun, ceea ce nu prea i se întâmplă.
Și după ce s-a terminat, m-a întrebat cu o privire ce îi sclipea a fericire inocentă când îl mai vedem, că nu s-a săturat și mai vrea o dată.
Pentru mine, Mavka se situează undeva pe la 8 note melodice armonios cântate la fluier.
(4 / 5)
