Metronom

admin 25/01/2023 Drama, Filme românești 2 Comments 222 Views

Susțin filmul românesc. Când se poate la cinema, când nu, atunci la TV precum Metronom văzut la TVR Cultural.

🎬 Metronom – Premisă

Anul este 1972 și ne infiltrăm sub acoperire într-o gașcă de adolescenți.

Cum pe atunci nu era cine știe ce de făcut, că nu era Tik Tok, Pik Pok sau ce alte bazaconii de prostit tineretul avem în prezent, preocupările se învârteau în cercuri sociale fizice.

Adică mai o joacă de-a fotbalul pe unde apucau, mai o petrecere pe neveu într-un apartament, mai o șușoteală pe o bancă.

Pentru că atât se putea.

Ana (Mara Bugarin – sora Ioanei Bugarin din Miracol și Neidentificat – alea filme, neică) este eroina noastră.

Ea află că gagiul ei este pe cale să se ușchească din țară cu familia lui și o apucă suferința din dragoste.

Iar asta va duce la niște evenimente cu impact deosebit asupra vieții ei.

💭 Metronom – Comentariu

Dacă pomenesc că titlul filmului vine de la o emisiune radiofonică transmisă de Europa Liberă, vă veți prinde, și mai mult, că povestea se învârte în jurul comunismului.

Of, iar filme despre acea perioadă?

Și apoi se miră cineaștii de la noi de ce nu se duce lumea la filmele lor și dă buluc la producții precum mult hulitele Teambuilding sau Romina VTM.

Păi uite fix de asta, că s-au săturat de drame comuniste plasate cu multe decade în urmă ce nu prezintă vreun interes pentru publicul care, în mare parte, nu a prins acele momente.

Breaking news pentru regizori. Comunismul s-a terminat, teoretic, acum mai bine de 30 de ani.

Ho, gata, destul este destul, găsiți-vă și voi alte subiecte contemporane, de actualitate, care să atragă plătitorii de bilete.

Dacă nu, atunci luați-vă premiile de la festivaluri, dormiți cu ele sub pernă, dar nu vă mai văitați că vin 100 de spectatori în total la filmele voastre.

Mai ales la unul atât de plictisitor și pasiv ca Metronom unde timp de jumătate din durată se petrece același lucru.

Pe ceas, pe verificate, fără să glumesc, avem următoarele activități.

În minutul 15 unii dansează la o petrecere.

În minutul 25 se mai adună câțiva și dansează la aceeași petrecere.

În minutul 35, ghici ce? Se dansează la petrecerea care nu pare să se mai termine.

În minutul 45, într-un final, pam-pam, se dansează la petrecere.

Dacă v-am enervat cu această repetiție, ei bine, și pe mine s-a iritat Metronom pentru că mă uitam ca prostul la câțiva tinerei care se zbenguiai pe ritmuri muzicale capitaliste, interzise de comunism.

Da, da, am priceput, filmul vrea să ne arate cât de rău era pe atunci, că nu puteai să te exprimi liber și cum Securitatea era bau-bau care te pândea la orice colț.

Cum spuneai ceva deplasat, o glumă deocheată la adresa prea iubitului tovarăș conducător sau complotai în cele mai inocente moduri contra regimului comunist, cum te sălta duba și te ducea la secție unde nu primeai bomboane mentolate, ci bastârci peste mufarină.

Dar este cineva care nu știe asta? Sau mai este de interes așa ceva?

Cei trecuți de-o etate, care au experimentat perioada, cunosc la perfecție acel sistem, iar cei care n-au habar decât din auzite li se fâlfâie, pe bună dreptate, pentru că au alte preocupări acum.

Bașca, personajul principal este o proastă cu spume.

Ce să zic, habar n-avea care este diferența dintre pufuleți și pufarine, dar știa cum stă treaba cu dragostea adevărată.

Atât de mult m-a vexat personajul Ana încât îi doream nopți îndelungate în beciurile Securității să-și bage mințile în cap.

🏆 Metronom – Verdict

Mi-a displăcut profund filmul care n-are nimic concret de spus din mintea proprie, doar repetă ca papagalul ce au transmis alte producții (prea multe) care au avut drept subiect aceeași perioadă a comunismului.

Normal că s-a umplut de laude că doar de asta a folosit cadre incredibil de lungi fixate asupra unor acțiuni banale, cadre pe care trebuia să le apreciezi să dea bine în cronici.

Pe bune acum, ce este atât de sublim la 30 de minute neîntrerupte în care niște puștani dansează? Care-i mesajul profund subliminal apoteotic de extras din asta?

În afară de cel evident, că pe atunci n-aveai altceva de făcut pentru a-ți petrece timpul într-un mod distractiv.

Pentru mine Metronom este un fel de Aftersun românesc. Adică multe cadre inutile și prea puțin sâmbure narativ.

Să nu mai zic că, din nou, am crezut că am trecut peste asta, sunetul este praf.

Noroc că nu prea vorbesc personajele atât de mult, că oricum n-aș fi înțeles mare lucru din replici pentru că se aud execrabil.

Gata, nu mai pot cu dramele răsuflate despre comunism, ridic steagul alb, mă predau, mă dau bătut, capitulez în fața lor și mă pregătesc să scriu 4 epistole în semn de protest.

Atât de mult pentru că măcar am ascultat în surdină niște melodii frumoase. Și autohtone, dar și străine.