Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Nu m-am dilit la cap, nu scriu din nou despre Metropolis cel din 1927, ci despre o animație japoneză din 2001 văzută în cadrul ediției din 2024 a festivalului Izanagi.
🎬 Metropolis – Premisă 🕮
În această lume futuristă, mai mult cu numele, Kenichi, o zvârlugă de adolescent, și unchiul său detectiv, Shunsaku Ban, sunt pe urmele unui doctor fugitiv care s-a aciuiat în măruntaiele orașului în care se desfășoară acțiunea.
Aici respectivul nelegiuit a fost antamat de un bogătan să creeze o ființă artificială, Tima, un robot fată ce ar trebui să reprezinte inteligența supremă menită a conduce Metropolis înspre cele mai înalte culmi ale dezvoltării.
Însă nu toată lumea vede cu ochi buni o asemenea întreprindere îndrăzneață astfel că Tima se află în pericol deoarece cineva gelos vrea să o facă oale și surcele, piulițe și șuruburi.
Așa că, mai mult nevrând decât din proprie voință, cei doi eroi devin din urmăritorii doctorului protectorii androidului blond.
💭 Metropolis – Comentariu 🍿
Suntem într-un viitor retro în care lumea colcăie de roboți la tot pasul. Și de ce ne era teamă nu am scăpat, multe dintre locurile de muncă au fost acaparate de cutiile metalice cu inteligență.
Astfel, povestea din film este extrem de politizată și face trimiteri clare către contemporanitatea noastră care începe, încetul cu încetul, să se îndrepte spre viitorul sumbru prezentat de Metropolis.
Unul în care lumea va ajunge să crape de foame deoarece muncile de jos, care sunt și cele mai multe, vor fi executate de roboți care nu trebuie plătiți și nici de diplome de Harvard nu au nevoie.
Asta în timp ce pătura săracă devine tot mai întinsă și greu de ținut sub control, ceea ce transformă societatea din animație într-una totalitaristă mincinoasă.
De fapt, din acest punct de vedere aduce oarecum cu comunismul ceaușist de la noi, cel în care eram aburiți că atingeam cota cincinală în trei ani, că rupeam norii la productivitatea de orice fel, că eram cei mai cei din parcare și că ne pregăteam să cucerim lumea.
Când în realitate galantarele erau goale, la fel ca stomacul nostru, și eram biciuiți de Securitate mai ceva decât un sclav fugit de pe plantație.
Deși sună anost firul narativ al animației, că la drept vorbind parcă nu este cel mai potrivit subiect pentru un astfel de gen, Metropolis vine la pachet și cu ceva mai distractiv sub forma unei acțiuni explozive.
Doar că o face destul de târziu, am așteptat prea mult să mă delectez cu abilitățile ființei care reprezintă nucleul acestei animații.
Aș fi vrut ca Tima să intre în scenă mult mai devreme pentru a mă lămuri dacă ființa supremă va fi salvatoarea Metropolisului sau se va transforma într-o versiune japoneză de Skynet.
Nu mai insist asupra acestui subiect, trebuie să descoperiți singuri care este direcția înspre care se îndreaptă Tima, că nu-i frumos să stric farmecul vizionării filmului dacă vă va împunge curiozitatea să-l urmăriți.
Nu cred că este cazul să menționez că titlul animației are legătură incontestabilă cu capodopera cu același nume semnată de Fritz Lang.
Și cum am văzut filmul aproape centenar cu puțin timp în urmă și îl aveam proaspăt în minte, am putut identifica foarte multe omagii aduse acelei epopei atemporale.
Nu mă refer doar la ideea care seamănă întrucâtva cu cea a filmului din 1927, există și alte elemente comune, cum ar fi paleta coloristică monotonă, una în nuanțe gălbui, sau arhitectura clădirilor care o emulau pe cea din producția germană.
Stilul de animație este unul atipic, mi-am dat seama că este o producție niponă doar pentru că se vorbea în japoneză.
În rest, personajele erau desenate ca în animațiile vechi americane, nu știu de ce dar mi s-a înfipt în minte designul lui Betty Boop deoarece parcă după acest șablon au fost create cele mai multe dintre personaje.
Iar muzica este una și ea tot veche, un jazz clasic ce aduce mai mult aminte de filmele noir din anii `40 ai secolului trecut.
Aproape că-l așteptam pe Humphrey Bogart să răsară de undeva căutându-și vestitul Șoim maltez, acolo m-a dus gândul în timp ce mă delectam cu estetica aparte a acestei animații.
🏆 Metropolis – Verdict 👍 sau 👎
Vizual este un festin colosal deoarece creează o lume a viitorului, dar care arată în continuare învechită.
Tehnologia avansată este la tot pasul, dar produsul final rezultat seamănă cu ceva ce găseai prin casa bunicii aruncat într-un colț pentru că s-a stricat și nu au cum sau cu ce să-l repari.
Are multe elemente contrastante care sar în ajutorul animației, elevând povestea, dar care îi și atârnă ca un bolovan de picior, nelăsând-o să-și ia zborul spre atingerea potențialului maxim.
Personal, aș fi vrut să o lase mai moale cu toate intrigile și facțiunile politice, că sunt sătul de ele din viața de zi cu zi, și să se concentreze mai mult pe partea cinetică a firului narativ care debutează prea târziu pentru gustul meu.
Plus că și asemănarea uneori exagerată cu Metropolis-ul clasic i-a dăunat, că se duce în unele momente în plagiat, nu în omagiu.
Una peste alta, este o producție decentă, nu m-a extaziat pe cât aș fi dorit, dar am apreciat ideea din spatele ei, doar că execuția narativă nu mi s-a părut cea mai potrivită.
Înainte să închei, că am un pitic care mă tot bate la cap, oare eroarea cu Dayly în loc de Daily o fi fost deliberată sau vreun animator nu stăpânea prea bine limba engleză?
De final, înainte să rămân fără energie, am să exersez 7 replici să-mi îmbogățesc vocabularul cu câteva expresii noi.
(3,5 / 5)
