Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Ediția din 2025 a Festivalului Izanagi debutează cu Millennium actress (Sennen joyû), un anime de la începutului mileniului trei, din 2001.
Oare de aici să vină titlul filmului?
🎬 Millennium actress – Premisă 📖
Un reporter și un cameraman urcă ditamai dealul prin pustietate pentru a ajunge la casa unei foste actrițe celebre, Chiyoko Fujiwara, care s-a retras de mulți zeci de ani.
Vor să îi ia un interviu pentru a-i afla povestea vieții și motivele care au stat în spatele acestei părăsiri premature a scenei cinematografiei.
Distinsa bătrână îi primește cu plăcere și, bucuroasă de musafiri, se pune pe narat cu lux de amănunte tot ce i s-a întâmplat din fragedă copilărie până la infamul moment al deciziei de a se lăsa de actorie.
Însă stilul ales pentru acest tur de forță printre amintiri îi va bulversa pe cei doi vizitatori și, implicit, pe privitori.
💭 Millennium actress – Comentariu 🍿
Recunosc că la început nu mi-a picat prea bine felul în care este abordată povestea pentru că nu credeam că mă va prinde deoarece părea haotică și lipsită de sens.
Începe clasic, cu o premisă interesantă, dar nu trece mult timp și memoria actriței începe să-i joace feste, iar povestirea ei împletește fapte reale cu scene din filmele în care a jucat.
Așadar, nu există o coeziune în firul narativ, se fac salturi temporale uriașe, ceea ce m-a scos brusc din atmosferă pentru că abia mă obișnuiam cu o epocă și, hop, eram azvârlit într-alta.
Când suntem în Japonia medievală și ne luptăm cu samurai fioroși, când suntem transportați în mijlocul unui război mondial și trebuie să ne ferim de bombele care cad din cer.
Întreaga ei viață se învârte în jurul unei chei enigmatice, iar scopul actriței a fost să-l găsească pe misteriosul posesor.
Având asta în minte, pe parcurs am început să pricep mai bine ce se întâmplă și m-am familiarizat suficient de mult cu abordarea fantezistă astfel încât povestea m-a prins în mrejele ei.
Cum avem parte de un du-te-vino în real și imaginar, este destul de greu să aranjezi piesele acestui puzzle narativ în ordine corectă pentru că nu știi care sunt în plus decât la final.
Însă, încetul cu încetul, mi-am dat seama că există o ordine în acest haos și fiecare segment fantastic avea rădăcini bine înfipte în realitate.
Amu` nu știam dacă eroina alerga după un personaj real sau după o fantasmă, dacă rodul imaginației era mult prea bogat sau dacă iubirea ei de negăsit chiar există în realitate.
Cam de pe la jumătatea animației, care oricum nu durează prea mult, am început să-mi conturez o părere care s-a dovedit și eronată, și corectă.
Din punct de vedere tehnic, filmul excelează din două puncte mari de vedere care chiar m-au impresionat.
Primul se referă la multitudinea de peisaje și aspecte specifice fiecărei epoci prin care ne plimbă mintea actriței.
Decorurile se schimbă în permanență, la fel și hainele și tot ce ține de logistică, pentru că nu zăbovim prea mult într-un secol.
Presupun că pentru artiștii desenatori realizarea imaginilor a reprezentat o încercare grea, fiind nevoiți să conceapă artă cât pentru 4-5 animații.
Nu este ca și când filmul este plasat într-o singură eră și motivele arhitecturale și vestimentare rămâneau aceleași pe tot parcursul producției, aici avem o adunătură de scurtmetraje, fiecare cu particularitățile sale.
Ce vrea să spun, dar mă pierd în diatribe inutile, este că filmu-i frumos vizual, având o estetică aparte.
Al doilea are legătură cu o alegere artistică pe care am găsit-o originală. Asta poate și pentru că nu am acordat de-a lungul timpului o mare atenție acestui aspect și nu este chiar originală, doar mi se pare.
Însă am rămas plăcut surprins să aud că graiul personajului Chiyoko este asigurat de mai multe actrițe, în funcție de stadiul vieții în care se află pe parcursul filmului.
Regia este asigurată de marele Satoshi Kon care este prezent la această ediție și cu Paprika și Perfect blue.
🏆 Millennium actress – Verdict 👍 sau 👎
Nu aș avea ce să mai pălăvrăgesc pe seama filmului pentru că nu vreau să intru pe un teritoriu minat și să-mi explodeze în față un spoiler.
Ideea este că Millennium actress are un stil deosebit, m-a obișnuit mai greu, dar până la final m-a cucerit.
Asta și pentru că melanjul dintre ce părea inventat și ce părea real capătă sens și informațiile vitale sunt acolo, doar că trebuie descifrate.
De fiecare dată când Chiyoko se transforma într-un personaj din filmele sale primeam un indiciu despre viața ei, însă era nevoie de interpretare pentru a-i desluși semnificația.
Nu mai zic că felul în care intervievatorul și cameramanul sunt implicați în poveste are și el farmecul său, era ca și când citeam o carte și creierul meu construia în gând un film și eram personaj principal.
Tematica abordată este una complexă, nu aș vrea să intru în detalii, însă este o combinație între iubiri neîmpărtășite, ce reprezintă cu adevărat viața și, mai ales, ce înseamnă împlinirea supremă, pentru ce trăim pe acest pământ.
Este un film trist, nu am cum să nu recunosc asta, scoate în evidență efemeritatea existenței umane și trecerea implacabilă a timpului, așa că nu vreau să vă vâr și mai adânc melancolia în suflete, plec pentru că am de încercat 8 chei.
(4 / 5)
