Mimic

MimicMimic a apărut în 1997 și este efortul secund regizoral al lui Guillermo del Toro după Cronos, dar primul la Hollywood.

 

🎬 Mimic – Premisă

Prin tărâmul tuturor posibilităților chiar că orice se poate întâmpla. Așa că aici avem de-a face cu o epidemie perfidă care afectează viitorul țării, adică pune la pat doar copiii.

Iar marele vinovat este banalul gândacu` carcalacu` rezistent la orice soluție de exterminare.

Însă încă nu a dat peste Susan (Mira Sorvino – Lamborghini), specialistă în insecte, care găsește un ac potrivit cojocului lighioanelor indestructibile.

Proclamăm victorie, pandemia este stopată, Susan devine eroină, anii trec, vreo trei și stop joc.

Prin canalele mizere începe să zburătăcească niște bâzdâganii care au pus gând rău omenirii.

 

💭 Mimic – Comentariu

Povestea nu pune la grea încercare bijuteria cenușie adăpostită de structura osoasă sub formă de glob din partea superioară a omului.

Este destul de simplă și la obiect.

C-așa-i orice „monster movie‟.

O creatură sinistră și fantezistă face ravagii printre oamenii nătăfleți și salvatorul zilei se prezintă la datorie.

Mimic face ca așchia și nu sare departe de trunchi cu scenariul său, urmând fix etapele pe care le așteptăm de la un asemenea film.

Ce separă Mimic de grămada consistentă de producții de acest gen este atmosfera.

Una mizerabilă și claustrofobă pentru că filmul ne îndeasă în canalele subterane ale orașului.

Și nu sunt deloc unele salubre, ba din contră, sunt pline de rahat, mâzgă, deșeuri, gunoaie și alte elemente care țin de atribuțiile companiilor care se ocupă de curățenie.

Ce să mai, Mimic copiază parcă dinadins grotescul gotic și scârbos imaginat de Dante în iadul său sub formă de cercuri.

De parcă acest macabru cotidian aflat sub noi (că doar nu credeți că ale noastre canale strălucesc de imaculate ce sunt) nu ar fi fost suficient să-ți facă pielea să se rideze din cauza spasmelor spontane cauzate de imaginea lipicioasă, Mimic scoate la înainte și artileria grea.

Aici mă refer, desigur, la lighioanele înaripate supradimensionate care au un dinte (mă rog, colț) împotriva creatorilor.

Mimic

 

Guillermo del Toro este un mare maestru al disimulării aici pentru că nu ne arată creaturile, că nah, buget de criză.

Dar reușește să ne asude la subțioară prin ceea ce credem că vedem, ne pune la treabă imaginația.

Asta deoarece enigmaticele insecte titanice sunt mai mult ascunse în umbre, pe după pereți, în întuneric, dar le simți prezența fioroasă și pofta lor insațiabilă pentru o bucată de glandă umană și un caltaboș sângeriu.

Uneori însă libarca iese la lumină și, deși efectele speciale par destul de desuete acum, arată destul de bine din punctul meu de vedere.

Mai ales că monstrul are niște caracteristici antropomorfe demne să-ți cauzeze coșmaruri atât de puternice încât ești nevoit să cumperi pamperși pentru adulți.

Spre surprinderea mea, Mimic nu apelează la clișeul obositor al sunetului puternic venit de nicăieri atunci când se întâmplă ceva mai teribil.

Bine, nu că lipsește zgomotul, dar măcar nu am simțit că eram urmărit de Filarmonica de la Viena, ci inserează în mod natural decibelii în poveste.

Nu sunt forțate acele scene bubuitoare, gen nu îți cântă fanfara militară din senin, ci trece un metrou pe deasupra personajelor (ca un exemplu), și asta duce la creșterea senzației de angoasă pentru că aștepți clasica duduitură, dar ea vine într-un mod diferit.

 

🏆 Mimic – Verdict

Jur că nu înțeleg de ce audiența a dat cu Mimic de pământ pentru că filmul mi s-a părut a fi unul mai mult decât decent în furnizarea unei povești pline de sperieturi (și nu din acelea ieftine).

Oare pentru că este destul de violent într-un anumit compartiment? Și aici mă refer că n-are grețuri în a mătrăși copii și animale, fapt ce îl face și mai terifiant pentru că afectează sensibilitățile ușor impresionabile ale oamenilor.

Că poți să belești adulți fără număr, suntem neafectați de asemenea evenimente, dar se pogoară năpasta dacă o mierlește o potaie sau sunt dezmembrați niște puradei.

Eu unul am găsit Mimic a fi foarte eficient pentru genul său, del Toro a stors tot ce a putut din bugetul modic de 30 de milioane de dolari și s-a prezentat la datorie cu o producție care și acum mi se târăște pe sub epidermă.

Imaginația debordantă în conceperea creaturilor și atmosfera sufocantă au dus la apariția unui film de referință când vine vorba de gângănii modificate genetic care sunt supărate pe omenire.

Mă mir că a ieșit atât de bine având în vedere câte probleme a avut del Toro cu neamul Weinstein care îi punea la îndoială orice alegere creativă și se tot băga în procesul de filmare cu fel și fel de sfaturi deloc prietenești și neavenite.

Mie mi-a plăcut Mimic, așa că am să-i lustruiesc 8 linguri să aibă cu ce crea muzică.

Știu că mai sunt 2 filme în serie, dar din alea ieftine, direct pe video, momentan nu am chef să mă lipesc de ele.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

The lair

The lair

The lair este un film horror din 2022 regizat de Neil Marshall, cel care a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *