Mirciulică

MirciulicăComedia invadează România, Mirciulică fiind o nouă adiție în șirul recent de asemenea filme, șir din care mai fac parte Teambuilding și Nunți, botezuri, înmormântări.

 

🎬 Mirciulică – Premisă

Personajul principal este Mircea (jucat de Mircea Popa – din ce am înțeles, este mare vedetă pe Facebook), un tânăr în jurul a 30 de ani care este pregătit să devină procuror.

Doar așa poate să scape de locuit cu părinții și de cicăleala mă-sii care-l tot bate la cap să ajungă și el cineva în viață.

Numai că ghinion, pică cu brio examenul de magistratură și cum până la următoarea testare trebuie să treacă un an, Mirciulică este nevoit să se întoarcă în Gherla natală pentru a-și găsi un rost.

Măcar temporar până la următoarea șansă de a scăpa de viața de anonimat și de a se face om de capitală.

Și uite așa Mirciulică trece prin etapele normale pe care le urmează un om ajuns la vârsta lui care are ceva competențe în drept, dar nu are experiență și nimeni nu îl bagă în seamă.

Adică apelează la PCR-ul nemuritor (pile, cunoștințe, relații) pentru a se angaja la stat.

 

💭 Mirciulică – Comentariu

După decentul Nunți, botezuri, înmormântări și excelentul, încă nu-mi vine a crede, Teambuilding, mi-am cimentat niște așteptări țepene cu privire la Mirciulică, anticipând întregirea Sfintei Treimi în materie de comedie a toamnei 2022.

Din păcate, Mirciulică s-a dovedit a fi, pentru gustul meu personal, un film sec pe acest palier, lipsit de sevă amuzantă și care nu își merită titulatura de comedie.

Filmul nu este rău în general, dar este slab de tot pe genul său principal, ori asta trage jos de tot producția pentru că o comedie, indiferent cât de proastă este povestea, dacă te-a făcut să râzi, și-a atins scopul.

Însă în Mirciulică nu cred că am zâmbit de 2 ori, de râs nici măcar atât, nu a existat nicio glumă cu finalizare fericită care să-mi provoace hohote hăhăitoare băsesciene.

Din contră, mi s-a părut extrem de steril când vine vorba de haz.

Cele câteva dume sunt repetate cu abnegație de parcă la un moment dat vor deveni și amuzante. Ceea ce nici gând să se întâmple. Sau poate este un umor care nu se împacă bine cu gustul meu.

Vrea să fie o satiră acidă care să dezvăluie adevărata față a societății românești, dar dă un mare chix, că se comportă ca și când ar fi descoperit apa caldă și roata rotundă, deși nu ne spune nimic nou sub soare.

Cât despre limbaj, este unul vulgar, însă deloc exagerat sau pestriț sau inventiv ca în Teambuilding, se rezumă la două cuvinte mari și late, și astea puse pe repeat, le scriu invers să nu fiu penalizat, alup și etuf.

Și nici măcar nu sunt așezate în niște poante, doar fac parte din vorbirea curentă a personajelor.

Mi-a fost greu să disting și dialectul ardelenesc, aici erau bune niște subtitrări, mai ales mă-sa mare are un vocabular de zici că vorbește limbi străine. Oricum, dacă este să remarc pe cineva, ea este singura, are carismă bătrânească, de țăran înțelept trecut prin viață care vede cât de inapt și incapabil este tineretul din ziua de azi.

Mirciulică

 

Mirciulică nici nu pare a un film adevărat, este mai degrabă o compilație de scheciuri, o antologie de scene scurte de sine stătătoare care sunt legate între ele datorită prezenței aceluiași personaj.

Dacă pe comedie nu m-a mișcat deloc, nu mi-a zvâcnit niciun mușchi facial, în schimb reușește să arate o față a României, una murdară, una pe care o știm cu toții, cea a bugetarului care taie frunză la câini.

Nu generalizez, că nu toți cei din sistemul public sunt la fel, dar în mare parte cei care se ocupă de hârțogărie, cei angajați pe relații, neamurile, amantele și favorurile, ăștia sunt cei care mănâncă salarii de pomană.

Cât despre respectul pe care cei în funcții mai sus-puse îl au față de alegătorii lor, nu cred că mai este cazul să descriu cum este prezentat în film, că știți și voi că nu există niciun respect.

Totul este pe interes personal, sunt buni cât mă ridică, odată ajuns sus, dă-i dracului, ducă-se la groapa de gunoi.

La actorie se simte că Mircea Popa este doar vedetă de Facebook sau ce-o fi el, și nu actor adevărat, pentru că interpretarea este stingheră.

De asemenea, scenele nu au o tranziție naturală, se simte că totul este forțat, că asiști la ceva repetat pentru că dialogurile nu curg fluent, au întreruperi ori de câte începe un personaj să vorbească după ce a terminat celălalt.

 

🏆 Mirciulică – Verdict

Dacă era catalogat drept dramă, Mirciulică ar fi funcționat mai bine.

Dar cum nu ăsta era atributul principal al filmului, anume să ne arate mizeria din sistemul public, ci să mă facă să râd, aici a eșuat lamentabil.

De la glumele răsuflate și lipsite de originalitate, pe care le-am mai auzit de atâtea ori sau le anticipam poanta, până la livrarea lor seacă și plină de falsitate interpretativă, Mirciulică m-a dezamăgit îngrozitor.

Filmul este, întâmplător sau nu, fix denumirea orașului natal al personajului principal, adică o gherlă.

Cu părere de rău, chiar mă doare asta, nu am cum să-i împușc mai mult de 4 căprioare, mai mult pentru interpreta Ioanei, iubita lui Mirciulică, în rest filmul este fad.

2 out of 5 stars (2 / 5)

Recenzie video:

Trailer:

IMDB

 

 

Până să devin procuror,

Trebuie să mă fac folositor,

Ia să împing niște foi la stat,

Muncesc sau nu, salariul pe card a intrat.

#nipemi #nipemiro #recenzii #recenziifilme #mirciulica #mirceabravo #mamaie

About admin

Check Also

Triangle of sadness

Triangle of sadness

După multe peripeții cauzate de un proiector stricat am reușit de am văzut la cinema …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.