Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Scuipați în sân, de preferat al vostru, că vine la cotitură Mireasa mortului, un film românesc regizat de Cornel Gheorghiță.
🎬 Mireasa mortului – Premisă
O echipă de filmare din Franța n-are altă treabă decât să documenteze obiceiurile românești înghețate în timp și încă rezistând în fața logicii lumii moderne.
Cameramanul Martin nu pierde niciun moment, uită de iubita lăsat sub turn și pune ochii pe Irina, femeia perfectă, nu aude, nu vorbește.
Ce să vrei mai mult de la ea?
Însă francezii nu sunt văzuți prea bine de săteni, mai ales că se bagă în sufletul lor ca nazistu-n Polonia, deranjându-i de la tabieturile lor de zi cu zi.
Un lucru strică ploile celor din Hexagon, se pare că nu mai vrea nimeni să moară prin împrejurimi să termine și ei tripticul datinilor neaoșe.
Au botez, au nuntă, dar n-au înmormântare.
💭 Mireasa mortului – Comentariu 🍿
Filmul este bazat pe o întâmplare reală pe care ne-a povestit-o chiar regizorul după proiecție și asta a crescut impactul avut de Mireasa mortului.
Pornește cam haotic pentru că a durat un pic până să mă dumiresc ce hram poartă fiecare.
Mai ales că era greu de înțeles dialogul în română, că la cel francez nu au fost probleme, existând subtitrare.
Recunosc că la prima treime din film am ridicat din sprâncene a lehamite că nu știam ce vrea Mireasa mortului de la viața mea, părea a merge spre nicăieri pornind de niciunde.
Am asistat la o înșiruire de scene fără noimă care prezentau multiple obiceiuri arhaice doar pe la noi găsite.
Și unele dintre ele nu prea ne mai fac cinste pentru că ne arată cât de blocați suntem în timp. Într-un timp de mult trecut.
Bașca, nu lipsește vestita cârciumă, centrul cultural al satului unde se adună crema drojdierilor să disece cele mai importante subiecte ale zilei.
Apoi apare declicul, scap de veșnica pomenire a ritmului lent și Mireasa mortului se transformă într-un thriller religios chiar cu elemente supranaturale, dar doar la nivel ideologic.
Datinile prezentate devin tot mai stranii și mai înfiorătoare, alunecând pe panta regresului cerebral și arătându-ne că în unele zone ale frumoasei noastre țări a încremenit timpul.
Știu că par a fi un nemernic că zic de rău de cutumele seculare ale românilor, dar credeți-mă că n-ați vrea să aveți de-a face cu unele dintre ele pentru că par coborâte din filme de groază.
Urși puși pe sfâșiat, moroi răzbunători, prunci demonici, chiar mireasa mortului, toate fac parte din anumite superstiții prezentate în film.
Ba chiar m-a lăsat mască una dintre ele ce are legătură cu cenușă, și o las moartă, nu mai continui, că nu vreau să se lipească de mine vreun deochi să cad bolând la pat.
Nu lipsește nici baba care dă în bobi de porumb și vestește dezastre generaliste, dar care bagă sperieții în fraieștenii care decartează banul să le fie citit viitorul.
Mireasa mortului se aseamănă destul de mult cu Capra cu trei iezi.
Are o atmosferă rurală tensionată, sumbră, lipsită de veselie autentică, o atmosferă generată de prezența unor temeri iraționale cauzate de îndoctrinarea religioasă și de natura primitivă a omului.
Unde mai pui că se inspiră și din acea poveste reală care este redată destul de fidel de film.
Această combinație de elemente narative a sădit în mintea mea de intelectual (cum îmi place să mă consider, că nu pun botul la toate vrăjelile) un firicel de îndoială și mi-a scăpat, involuntar, un: „Mă, și dacă-i adevărat‟?
Pe lângă povestea întunecată care se bazează pe fricile primordiale ale omului cu mintea plină de superstiții, neavând posibilități să și-o umple cu altceva, trebuie să remarc și imaginea.
Una care emană autenticitate, filmările fiind realizate prin satele de la noi, și surprinde și binele și răul.
Pe de o parte, captează farmecul naiv al vieții simple de la țară, o viață nemânjită de tumultul urban și neintoxicată de un modernism care te îmbolnăvește.
Pe de altă parte, aduce în prim-plan și mentalitatea învechită, îmbibată de elucubrații religioase care aruncă rațiunea într-un colțișor, unele decizii vitale fiind luate pe baza unor bazaconii.
Mi-a făcut plăcere să-l revăd pe Sandu Mihai Gruia, prezența lui în film trezindu-mi amintiri din copilăria înfrumusețată de al său Arlechino.
Iar de tras în poză am făcut-o cu Constantin Florescu (Queen Marie of Romania), prezent și el la proiecție.
Nu știu dacă are vreo semnificație sau oarece legătură cu filmul sau doar mi s-a năzărit mie, dar neuronii mi-au fost activați de o fază poate chiar meta.
Adică o echipă de filmare filma o echipă de filmare care filma o nuntă la care nuntașii filmau nunta.
🏆 Mireasa mortului – Verdict 👍 sau 👎?
Noroc cu regizorul că mi-a mai destupat mintea, că au fost aspecte pe care nu le-am înțeles din prima, fiind prea criptice pentru un neofit în toate superstițiile noastre.
Nu pricepusem prea bine care este treaba cu iconoclastia și ce legătură a avut cu povestea prezentată.
A trebuit să investighez ulterior și semnificația păunului, unul superb de altfel, că Mireasa mortului a fost un pic prea erudit pentru mine și n-am putut ține pasul cu el.
Așa că am avut temă după film să mă luminez cu privire la anumite aspecte.
Nu pot să trag de urechi Mireasa mortului pentru asta, că-i vina mea că nu sunt versat în folclorul ocult românesc.
A avut un start lent, dar tocmai când mă pregăteam să-i bat cuiele finale în coșciug, hop, a înviat mortul și povestea a început să capete sens și să devină tot mai interesantă.
Finalul a fost și surprinzător, dar și previzibil, îl și așteptam, pentru că a fost prezis într-o scenă de pe la început, dar nici nu voiam să se adeverească din motive pe care nu le voi dezgropa aici.
Acum că am dat darul de nuntă, sper să nu fiu nevoit să dau și ortu` popii, așa că mă cheamă datoria, trebuie să trag de 8 clopote.
De ce?
De sfoară.
(4 / 5)
