Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Moon este un film SF a cărui acțiune se desfășoară pe Lună, așa cum ați dedus din titlu, și este povestea lui Sam Bell (jucat impecabil de Sam Rockwell), angajat la Lunar Industries pentru un contract de 3 ani în care trebuie să aibă grijă, singur cuc, de o bază lunară care extrage din solul lunar (era să scriu pământul lunar) un nou tip de combustibil, Helium 3, energia viitorului care rezolvă dintr-un foc criza globală a energiei care afectează pământul.
Sam se află aproape de finele contractului său și abia așteaptă să se reîntoarcă la familia sa, soția Tess și fetița Eve, pe care se pare că încă nu a văzut-o în carne și oase, ci doar prin intermediul transmisiilor video.
Colac peste pupăză, sunt probleme cu comunicațiile terestre, ceva nu funcționează cum trebuie și Sam este nevoit să se întrețină doar cu o inteligență artificială sub forma unei uriașe cutii de conservă denumită Gerty, vociferată de mult hulitul acum Kevin Spacey.
Ca atare, izolarea se dovedește a fi o povară mult prea grea pentru Sam care începe să aibă halucinații, personajul principal pare a avea probleme din ce în ce mai grave cu căpșorul și are dificultăți în a face distincția între real și imaginar. Sau nu.
Când are și un accident într-una din misiunile efectuate în afara confortului bazei lunare, lovindu-se de una din mașinăriile care extrag energia atât de necesară Pământului, Sam se trezește în infirmerie mult mai confuz decât era înainte de accident.
Tot ceea ce urmează este un mister greu de pătruns atât pentru Sam, cât, mai ales, pentru privitori pentru că Moon ne poartă într-o călătorie cu două destinații diferite și rămâne la latitudinea noastră ce ușă deschidem la final.
Întreaga poveste oscilează între imaginație și realitate și nu știi ce să crezi pentru că tot ce se întâmplă în film poate fi atât rodul imaginației unui Sam cu mintea tot mai răvășită de efectele devastatoare ale izolării, dar poate fi și rezultatul unui complot mârșav pus la cale de-o corporație lacomă (știu, este un pleonasm, ce mi-e babă bătrână, ce mi-e corporație lacomă).
Interesant la Moon este faptul că ne sunt lăsate dâre de firimituri de informații care ne conduc către două concluzii total opuse, dar la fel de pertinente, totul depinde de propria noastră interpretare și de ce alegem că credem că se întâmplă cu adevărat în film.
Să nu vă imaginați la cine știe ce festin vizual sau acțiune furibundă, Luna este doar un pretext pentru desfășurarea acțiunii, putea la fel de bine să fie orice alt loc izolat, și deși avem câteva imagini spectaculoase cu peisaj lunar, accentul cade pe drama umană, pe trăirile intense prin care trece un Sam aflat într-o stare de sănătate tot mai precară, atât fizică, dar mai ales psihică.
Deși filmul nu este deloc vechi, regizorul Duncan Jones a preferat un aspect mai retro, nimic din infrastructură nu țipă a modern, Gerty este o cutie butucănoasă care se folosește de emoji-uri pentru a-și arăta „emoțiile”, întreaga bază lunară pare a fi extrasă din filmele de acum câteva decenii, computerele sunt arhaice, monitoarele mici și pixelate, îți creează o profundă senzație de austeritate, parcă în ton cu mintea tot mai slăbită a personajului.
Aspectul arid al decorurilor este, în mod clar, un omagiu adus filmelor SF de colecție din perioada pionieratului, dar te face să te simți oarecum inconfortabil, ai un sentiment care nu îți dă pace și care te pocnește în ceafă spunându-ți că este ceva în neregulă și încă nu îți dai seama ce.
Atmosfera asta lugubră este completată de jocul fenomenal prestat de Sam Rockwell care reușește să interpreteze genial alunecarea asta lentă spre nebunie, prăbușire generată de izolare.
Asta dacă este vorba de nebunie și nu de altceva, mult mai sinistru.
Sam Rockewell cară filmul pe umeri, 95% din timp fiind singurul actor care se preumblă prin decoruri, și o face nemaipomenit.
Însă nu mă grăbesc să-i ridic osanale, așa cum umblă vorba prin târg, Moon este un film bun, dar care nu aduce ceva revoluționar, am mai văzut această temă repetată obsesiv și prin alte pelicule, anume efectul izolării îndelungate asupra minții fragile a omului. Sau poate că este vorba de cu totul altceva.
Așa cum și eu jonglez cu cuvintele, așa a făcut-o Moon cu mintea mea, sincer, nici acum nu am reușit să aleg o ușă pentru că sunt tare nehotărât.
Moon este unul din acele filme pe care le bag la categoria plictisitor dar captivant, cu o interpretare fantastică din partea lui Sam Rockwell, dar cu un scenariu nu prea inovativ, nu vreau să fac comparații cu filme clasice, dar pare lipsit de originalitate, și deși este bine executat, Moon nu m-a scos din șosete, nu îl voi urca pe un piedestal, dar un 8 tot îi voi trânti.
(4 / 5)
Trailer:
