Mortal Kombat: Annihilation

După succesul destul de mare repurtat de Mortal Kombat în 1995, iată că 2 ani mai târziu apărea Mortal Kombat: Annihilation, un sequel făcut la repezeală pentru a bate fierul cât este cald, mai ales că finalul din Mortal Kombat a fost lăsat în coadă de pește.

Iată că Shao Khan (Brian Thompson – The Terminator), bossul Lumii de Dincolo, nesatisfăcut de rezultatul turneului Mortal Kombat, care nu i-a adus a zecea victorie cea mult dorită pentru a pune labele pe umanitate conform legilor mitologice, urinează glorios pe regulile mistice ale acelui univers și invadează Pământul în sensul cel mai biblic, urmând ca după 6 zile cucerirea Terrei să fie completă.

Asta dacă nu au ceva de comentat eroii din primul film, adicătelea Liu Kang, Sonya Blade, Johnny Cage sau Rayden.

Se pune astfel de o nouă confruntare între oamenii curajoși, care ar face orice pentru protejarea semenilor, și fel și fel de personaje fioroase, cu puteri la purtător, care vor pune mari probleme protagoniștilor din Mortal Kombat: Annihilation.

Povestea este clasică, nu cred că mai vrea nimeni să afle ceva mai mult de atât, este totuși un film în care activitatea de bază este împărțirea gratuită de pumni, nu vreo dezbatere filozofică pe teme universale.

Dacă Mortal Kombat, chiar dacă nu a fost reușită cinematografică, a reușit să fie distractiv și chiar să devină un film cult, frățiorul său mai scump (buget de 30 de milioane comparativ cu 18 milioane al primului) este pur și simplu prost, fără vreo calitate izbăvitoare.

Vă dați seama cât de nasol este de nici măcar Paul WS Anderson nu s-a atins de el să îl regizeze?

Să nu mai zic că mare parte din distribuție este schimbată, doar Robin Shou și Talisa Soto își reiau rolurile Liu Kang și Kitana, celelalte personaje sunt jucate de alți actori, și aici mă refer la Sonya, Cage, Rayden sau Jax. Fie au cerut mai mulți bani, fie scenariul este atât de prost încât cred că și Nicolas Cage l-ar fi refuzat. Pff, și ăștia noi interpretează total diferit personajele și m-a scos din pepeni pentru că sudat filmele precum fumătorii țigările.

Filmul face marea eroare de a încerca să dezvolte o poveste în detrimentul acțiunii, alo, dragi producători, franciza se numește Mortal Kombat, nu The Godfather, lasă vrăjeala, dă-mi bătaie.

Nu mai este vorba de niciun turneu, ci doar de o constantă și interminabilă văicăreală a personajelor principale că vine sfârșitul lumii și că trebuie să își unească forțele pentru a lupta contra cotropitorilor.

OK, păi hai luptați-vă.

Nuuu, nici vorbă, mai stăm de povești, cică să dezvoltăm personajele, ne mai delectăm cu un CGI extraordinar de prost, mai prindem câteva cadre cu actorii uitându-se de-a-n-boulea în zare, să pară mai filozofici, dar de bătut canci.

Sunt îngrămădite foarte multe personaje, cred că era nevoie de un film de 3 ore pentru a justifica prezența atâtor personaje, multe apar pentru câteva secunde, livrează o replică, maximum 2, apoi dispar, și asta a transformat Mortal Kombat: Annihilation într-un terci grețos, fără gust.

Și când în sfârșit apare și acțiunea, aceasta este ridicol de prost coregrafiată, scenele nu aveau logică de la tăietură la tăietură, cinetica luptelor nu era convingătoare, poziția corpurilor se schimba de la un cadru la altul, de parcă întreaga scenă a fost filmată pe parcursul a mai multor zile și nu au fost capabili să unească imaginile într-un tot unitar. Practic într-un cadru un personaj plonjează cu capul înainte și în microsecunda următoare intră în cadrul următor cu picioarele înainte, generând confuzii pentru creier.

Sunt câteva bătălii cât de cât interesante ca intensitate, de bază este Liu Kang care stă bine pe scheme originale, nevăzute în primul Mortal Kombat, dar este prea puțin și prea târziu pentru a salva filmul de la un dezastru total. Și apare din nou îngrămădeala, practic avem în final 4 confruntări simultane și saltul atenției de la una la alta strică mult din suspans și reduce din jetul de adrenalină care inundă spectatorul.

Să nu credeți că bugetul cu 50% mai mare a însemnat și un vizual îmbunătățit. Din contră, Mortal Kombat: Annihilation arată groaznic pentru anul 1997, an care a văzut filme precum Titanic, Face/Off sau Con Air și alte filme care arată mult mai bine ca acesta. Într-adevăr, comparația este destul de proastă pentr că 30 de milioane nu este un buget mare, dar asta nu scuză calitatea execrabilă a efectelor speciale. Puteau să se rezume la ceva mai mic, dar bine făcut, s-au întins ca Ghiță Mureșan sub o plapumă a piticului porno.

Aici se bazează extrem de mult pe CGI, în loc să se concentreze pe câteva scene, dar să le facă bine, regizorul a preferat să arunce cu efecte computerizate peste tot și rezultatul este catastrofal. Lupta premergătoare celei finale este, fără doar și poate, una dintre cele mai execrabile bucăți de CGI pe care am pus ochii.

Plus că au fost și cam tâmpiți în folosirea bugetului, adică bagi bani într-un anume personaj pentru a-l crea doar pentru a face fix nimic cu el, vine unul, îi dă o scatoalcă și gata, s-a dus. De ce să mai pierzi timp și bani cu un asemenea personaj dacă nu-l și folosești în film?

Dacă mai rețineți serialul Hercule cu Kevin Sorbo, până și ăla arată mai bine decât ce am primit aici.

Și râdeam de actorii din Mortal Kombat, păi acum ăia par thespieni de Oscar pe lângă rateurile astea care livrau replicile cu același entuziasm cu care sunt citite cotele Dunării. Bine, nu i-a ajutat nici scenariul care este scris de un retard abia lobotomizat, hai măi, ăștia sunt în mijlocul deșertului și un personaj scuipă o replică inteligentă: „Unde suntem că nu văd nicio cutie poștală‟. Le-o fi trebuit mult să vină cu asemenea replici?

Dacă mă pornesc să pomenesc și de nesfârșitele erori de continuitate, deja mă apucă deceniul următor, dovadă clară a grabei în care acest film a fost făcut.

Nici coloana sonoră meseriașă nu salvează acest film, de fapt, melodia de bază apare doar în 2 secvențe, singurele de altfel care te fac să nu te duci cu venele la frizer să ți le tundă.

Dacă Mortal Kombat a fost un guilty pleasure, pentru Mortal Kombat: Annihilation n-am nicio milă, ăsta este film de 2, și asta pentru nostalgie, nu degeaba este în coada topului IMDB.

1 out of 5 stars (1 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Rurôni Kenshin: Kyoto inferno

Rurôni Kenshin: Kyoto inferno este continuarea lui Rurôni Kenshin: Origins, dar nu este un film …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *