Cu Mosul închid un cvartet de filme proaspăt lansat pe Netflix, celelalte fiind The call, Voces și La belva. Filmul de față n-are treabă cu sărbătorile natale, deși titlul v-ar putea induce în eroare, nu este greșeală, este Mosul, nu Moșul.
Filmul este o coproducție internațională regizată de Matthew Michael Carnahan care până acum doar a scris filme precum 21 bridges sau Deepwater horizon, produsă de frații Russo (Infinity war, Endgame, Extraction), iar printre producătorii executivi se regăsesc și niscai nume chinezești.
Dar Mosul are actori arabi și dialogurile așijderea, nu se aude o boabă de engleză în film.
Inițial, nu m-a atras premisa lui, iar film de război cu propagandă americană? Asta fără să știu cu exactitate în ce constă Mosul, dar până la urmă am zis că merită o șansă.
Camera de filmat stă aproape de o echipă SWAT denumită Ninive, formată din bărbați unul și unul, hârșâiți de un război absurd, care se află într-o misiune secretă, o luptă interminabilă împotriva unei grupări a ISIS poreclită Daesh, o confruntare care se duce în mijlocului unui Mosul demolat la propriu. Conducătorul Ninive, Jaseem, îl pescuiește pe Kawa, un tânăr polițist, și îl transformă pe nepusă masă în cea mai nouă adiție a trupei.
Astfel, Ninive mărșăluiește printre ruinele unui oraș distrus până la temelii de război, încercând să elimine teroriștii ascunși după fiecare colț.
Mosul, deși film de război oarecum clasic, reprezintă o noutate în domeniu pentru că pune pe ecran și cealaltă parte a baricadei, nu mai avem parte de salvatorii americani care vin ca niște divinități pure și angelice să elibereze sălbaticii din lumea a treia, ci filmul este realizat din perspectiva arabilor care luptă ei înșiși cu dușmanul ISIS.
De fapt, Mosul este mai mult o dramă cutremurătoare care prezintă cu alți ochi efectele devastatoare ale unei confruntări absurde născută în urma ciocnirii unor ideologii diferite care asta ar fi trebuit să rămână, doar niște idei contrare, dar lasă în seama speciei umane să transforme păreri opozante în motiv de război planetar, că atât ne duce mintea pe noi, ca oameni.
Am trecut rapid peste noutatea replicilor în care literele A și H sunt la loc de cinste, formând mare parte din dialog, și m-am lăsat captivat de un film intens, realist din cale afară și, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult, foarte imprevizibil. Este bazat pe fapte reale, dar n-aveam idee care-i treaba cu Ninive și Daesh, așa că nu pot spune că aveam cunoștințe despre ceea ce conține filmul.
Producția este bine realizată, are acțiune de înaltă calitate, cu bătălii sângeroase între cele două forțe combatante așa cum șade bine unui astfel de film.
Peisajul dezolant contribuie la accentuarea unei senzații de sucombare sufletească, oriunde îți arunci ochii vezi clădiri dărâmate, colb din belșug și cadavre aflate în diverse stare de putrefacție, imaginea fiind atât de vie încât parcă simți miasmele împuțite insuportabile.
În Mosul nu avem eroi care salvează ziua, tocmai de asta pare o reprezentare aproape de realitate a situației din țările arabe zdrobite de război, nu este timp de nimic, Kawa nu primește niciun fel de antrenament, doar o șapcă și hai la luptă, fără alt preambul, pe ideea ce nu te omoară te lasă să mai trăiești o zi, la tot pasul domnește incertitudinea pentru că nu știi de unde sare inamicul cu o vestă explozivă și toate aceste elemente au făcut din Mosul un film la care stai cu inima cât un purice pentru că se petrec lucruri care te iau prin surprindere, aici nici măcar aliații nu-s prietenii tăi, așa că trebuie să fii cu ochii în patru.
Oho, și dramatismul este la el acasă, nu unul forțat, ci vine natural, și cu siguranță veți suferi pentru protagoniști din cauza a ceea ce li se întâmplă.
Chiar dacă nu se insistă prea mult pe caracterizarea personajelor, Mosul nici nu are nevoie să o facă, sunt suficiente niște gesturi simple pentru a afla totul despre acești bărbați duri, dar oameni simpli, grăitoare fiind scena în care, după ce duc o luptă dură cu inamicul, prind câteva momente de liniște și se uită la telenovele cu un patos ce ar aduce invidie în inima gospodinelor casnice.
A durat ceva până să realizez cu cine seamănă interpretul lui Jaseem (Suhail Dabbach), mie mi se pare că aduce cu Jeffrey Dean Morgan (The walking dead, Rampage).
Mosul este un film excelent, o combinație reușită de război violent și dramă sfâșietoare, care te face să conștientizezi cât de înapoiată este lumea din punct de vedere al gândirii, degeaba ne pregătim să trimitem oameni pe Marte dacă noi nu suntem în stare să fim oameni pe Pământ.
Mi-a adus aminte, ca intensitate și frică de necunoscut, de Black hawk down, film pe care trebuie să-l revăd.
Am terminat muniția, așa că pentru a nota Mosul trebuie să fac rost de 9 cartușe de țigări.
(4,5 / 5)Trailer: