Mowgli: Legend of the jungle este reinterpretarea dată de Andy Serkis perenului personaj imaginat de Rudyard Kipling.
Și după ce în 2016 am avut parte de versiunea Disney (https://nipemi.ro/the-jungle-book/), iată că a venit rândul celor de la Warner Bros, dar prin intermediul Netflix, să ne prezinte viziunea lor.
Încep prin a le bate obrazul castraților din fruntea WB pentru că nu au avut tupeul de a merge până la final cu acest film și l-au abandonat ca pe-un avorton în grădina Netflixului.
Mowgli spune povestea arhicunoscută a puiului de om cu același nume, ai cărui părinți sunt uciși de tigrul Shere Khan și care este adoptat de o haită de lupi și crescut ca un lup, unul de-al lor, sub atenta supraveghere a lui Bagheera (Christian Bale) și Baloo (însuși Andy Serkis).
Anii trec, Mowgli crește și odată cu asta devine tot mai evidentă diferența dintre Mowgli și ceilalți membri ai haitei care nu mai par a fi atât de dornici de a-l accepta drept unul de-al lor.
Tensiunile cresc tot mai mult pentru că liderul haitei, Akela, îmbătrânește, și Shere Khan (Benedict Cumberbatch) abia așteaptă momentul oportun pentru a scăpa de Akela, care îi stă ca un ghimpe-n labă în încercarea tigrului de a-și face de cap cu Mowgli.
Totul culminează cu un ritual de inițiere pe care Mowgli trebuie să-l bifeze cu brio pentru a fi considerat unul de-al haitei.
Prin peisajul junglei se mai amestecă și o ceată de oameni băgători în seamă care a pus gând rău unei părți a junglei și voila, asta este povestea pe scurt din acest Mowgli: Legend of the jungle.
Inevitabil, trebui să trag niște comparații între acest film și versiunea lui Jon Favreau. Și sunt diferențe destul de mari, unele în favoarea unei variante, altele în favoarea celeilalte variante.
Sunt aduse multe schimbări, introduse personaje noi, tocmai pentru a face o separație clară între cele două filme. Mowgli a reușit să se diferențieze de Jungle book numai din tonul mult mai întunecat, iar cu noile personaje s-a asigurat că nu vor fi confundate cele două versiuni.
Dacă Disney a făcut varianta pentru copii (și este un film foarte bun), Andy Serkis a preferat să transforme povestea lui Mowgli într-un film extrem de serios și să se adreseze în special adulților.
Și cred că de asta s-a speriat Warner Bros de nu a mai avut curajul să lanseze acest film în cinematografe.
Andy Serkis își tratează spectatorul ca pe un adult stăpân pe sine și renunță complet la orice urmă de umor și, spoiler sau nu, să știți că nu avem parte de nici măcar un vers din melodiile celebre la care v-ați fi așteptat.
Jungla lui Andy Serkis nu este un loc în care distracția este stăpână, în care se aleargă după miere, se cântă toată ziua și se tolănește cu burta la soare.
Nu, nici pe departe, în Mowgli jungla este un loc extrem de periculos la fiecare pas, moartea amenințând după fiecare frunză, în spatele fiecărui copac, un loc în care nimeni nu așteaptă să te maturizezi în ritmul tău, ci trebuie să urmezi legile junglei, altfel devii instantaneu hrană.
Povestea maturizării lui Mowgli se duce dincolo de marginea junglei, scenariul ducându-ne mai departe, și îl prezintă pe Mowgli și în lumea umană, necunoscută lui, o lume stranie, pe care nu o recunoaște, deși realizează că acolo ar trebui să îi fie locul și suntem martorii unei lupte interioare: ce să aleagă? Jungla pe care o cunoaște de-o viață, dar căreia nu îi aparține, sau așezarea omenească în care se simte ciudat, deși este clar că de acolo provine?
Acțiunea din Mowgli este fioroasă, filmul nu ne menajează sentimentele, ci ne livrează brutalitate la foc automat, de la lupte crâncene între animale care se lasă cu răni adânci, până la confruntări între două lumi adverse care nici ele nu ne aduc cântece și bucurii. La una din faze chiar am exclamat (că eram în fotoliul de acasă): Nu cred că au făcut asta!!!
Din păcate, vizualul este cel care dă rateuri, dacă pe alocuri arată magnific, efectele vizuale fiind sublime, sunt multe momente în care arată ca de desene animate, complet nerealist, pare un film nefinisat, și aici nu dau vina pe Andy Serkis, ci pe studio care probabil a renunțat pe parcurs la ideea acestui film și au oferit doar minimul necesar finalizării lui. Și asta se vede din plin la modul contrastant în care arată filmul în diferitele lui momente, te duce de la uimire la strâmbături din nas.
Unde se vede cu adevărat măiestria lui Andy Serkis este motion-capture-ul desăvârșit, în spatele animalelor vorbitoare simți că este și un om, nu numai o voce, aproape că recunoști în înfățișarea animalelor chipul celor care-și împrumută vocea și, pe alocuri, îți dă o senzație care ciudată.
De actori ce să mai zic, deja am înșirat câteva dintre numele care dau glas animalelor, nimic de comentat aici, doar atât mai spun, Rohan Chand nu mi s-a părut atât de carismatic în rolul lui Mowgli precum Neel Sethi.
Una peste alta, Mowgli: Legend of the jungle este un film care mi-a plăcut mai mult decât Jungle book din punct de vedere al poveștii mult mai serioase, cu o atmosferă apăsătoare și țintită spre adulți, dar, din păcate, haosul din sânul Warner Bros a cauzat o harababură și în film în ceea ce privește partea tehnică și nici nu îmi imaginez cum s-a simțit (sau încă se simte) săracul Andy Serkis care, dacă i s-ar fi acordat încredere până la final, cred că ar fi reușit o versiune perfectă a poveștii lui Rudyard Kipling.
Per total, lăsând la o parte nereușitele tehnice care rănesc filmul, Mowgli mi se pare un film căruia merită să îi acordați o șansă, s-ar putea să vă surprindă.
Eu îi dau un 8.
(4 / 5)
Trailer:
Spoiler!
Scena cu Bhoot in care ii aflam soarta,ti se pare misto?E scarboasa rau..Am vrut sa inchid filmul.De ce sa faci asta?Un personaj vai de capul lui,urat de toti,care dispare intr-un moment urat dupa ce Mowgli ii distruge toate sperantele,are parte de un final complet ciudat si scarbos..bleaah.Daca pentru mine a fost asa,pai pentru un copil va fi ingrozitoare acea scena….Inteleg ca e o icercare mai dark,dar nu asa.
Bine ca a fost luat de Netflix,ca se mai duceau copii la film si ramaneau traumatizati pe viata..
Filmul nu are suflet..deloc.Nu simti iubire,nimic..
Tocmai la faza aia m-am referit când am scris că nu mi-a venit să cred că au făcut asta. Eu m-am săturat de dulcegăriile, siropoșeniile și zarahicalele pe care ni le bagă pe gât Disney, e cazul și de filme mai serioase. Și ăsta nu e film pentru copii mici, povestirile lui Kipling nu-s chiar povești de adormit copiii. Cine vrea distracție, cântece și bună dispoziție are Jungle book, cine vrea ceva matur, cu accente întunecate, are Mowgli. Nu o să fie niciun copil traumatizat, stai liniștit, n-am fost noi traumatizați de Tom și Jerry, nu or să fie nici ei traumatizați de așa ceva. Și până la urmă, e o lecție de viață, nu este numai lapte și miere, nu toți suntem cei mai buni și cei mai frumoși, nu toți avem parte de-o soartă pe roze. Totuși, ăsta e PG13, e clar că nu e un film pentru audiența generală, dacă părinții consideră că trebuie să își ducă odrasla la un film PG13, atunci e problema lor.
Inteleg ce zici:)Stiam la ce sa ma astept,dar nici rezultatul nu a fost unul foarte bun.Shere Khan era amenintator doar cu vocea..Mai mereu statea in tufisuri:))Si finalul e meh.Are parte de un final prea simplu pentru cat de dark se anunta filmul..Ce i s-a intamplat lui Bhoot ,trebuia sa i se intample lui Khan,ca sa aiba o logica.Parca nu s-a potrivit acea scena in toata constructia filmului.Ma rog,asta au vrut,asta a iesit.Si din ce vad,filmul nu e primit prea bine nici de critici,nici de simpli privitori.Pentru mine e de 7,iar celui de la Disney din 2016 i-am dat un 7,5.:)
Înseamnă că nu a fost chiar rău dacă nota e aproape de cea a versiunii din 2016. Păcat că e nefinisat, asta e senzația pe care mi-a transmis-o filmul, undeva la mijloc, WB s-a speriat de cât de dark e filmul și a dat-o cotită, s-a lepădat de film și l-a trântit în curtea Netlifx.
Nu a fost rau,dar nici foarte bun.E ok.Are si momente destul de interesante:)Problema mea e ca ma asteptam la altceva.Si sunt dezamagit de rezultat..Pana la urma,fiecare cu parerea lui.
Da,se simte nefinisat.Parca nu au stiut in ce directie sa se duca.