Neidentificat

Unidentified, în traducere Neidentificat, este un film din 2020 pe care l-am văzut, mare minune, pe Cinemax 2.

Hai să mărturisesc sub presiune, am inversat denumirile, în speranța că nu vi se va pleoști interesul dacă aflați că filmul este românesc și titlul său original este Neidentificat.

N-am auzit până acum de el, de regizor și actori nici atât, sunt fețe noi în peisajul cinematografic contemporan, mă rog, pentru  mine. Singurul pe care l-am diclit a fost Vasile Muraru.

Neidentificat este un film polițist în care Florin (Bogdan Farcaș – Backdraft 2) devine obsedat de un caz care nu este al său, o dublă incendiere de pensiune care s-a lăsat și cu ceva victime carbonizate. Deși are alte cazuri pe cap, îl roagă pe comisarul șef (Vasile Muraru) să-i paseze lui investigația, mirosind o urmă pe care alții n-au dibuit-o.

Deși este refuzat cu vehemență, ba chiar îi este recomandată o vacanță, că prea se consumă la muncă, eclipsându-i pe ceilalți și punându-i într-o lumină proastă, Florin nu se lasă cu una, cu două, și pornește pe cont propriu întru descoperirea adevărului.

Și drumul lui se oprește în calea suspectului principal, acum scuzați-mi cuvântul dacă vă ofensați, dar vreau să respect dialogul din film, un anume Bănel (Dragoș Dumitru), un țigan get beget care se jură pe mă-sa că este nevinovat.

Nu știu cum naiba nu mi-a apărut pe radar acest film pentru că Neidentificat este un film excelent din punct de vedere al scenariului, unul diferit în marea de tâmpenii pseudo-artistice cu aer de intelectualitate făcute de cineaștii noștri, filme care iau premii bășinoase la festivaluri fițoase, dar pe care nu le vede nici dracu.

Într-adevăr, Neidentificat este un film comercial, dar unul cu un subiect interesant, cerebral și, de ce nu, cu aer hollywoodian, fiind un crime movie mai noir (și nu mă refer la nuanța lui Bănel).

La fel ca popcornul de la cinema, filmul coace în permanență ceva, iar Florin este un personaj complex, un om cinstit și muncitor care vrea să-și facă treaba ca la carte, dar care ascunde și el niște secrete ca oricare dintre noi.

Investigația lui se ramifică din ce în ce mai periculos, iar scenariul este plin de intersecții primejdioase pe care nu le anticipezi și jur că mă uitam hipnotizat la film, neștiind ce va urma să facă Florin în scena următoare pentru că pur și simplu eram incapabil să îi ghicesc planul. Îmi tot scremeam creierul să pricep ce vrea Florin de la caz și îmi puneam aceeași întrebare: Și acum ce-o să facă? Aaaa, aia, dar acum ce-o să facă? Aaaa, inteligent.

Chiar și când devine destul de clar cum va reuși să rezolve cazul, tot nu eram pe deplin convins că am înțeles semnificația acțiunilor sale.

Hai că-i deștept filmul, după ce m-a luminat mi-am dat seama că puteam să o fac și singur pentru că lasă subtil indicii, dar n-aveam cum să mă prind decât dacă eram vreun Sherlock Holmes, deși retrospectiv privind informațiile erau evidente și cu mai multă atenție le puteam pune cap la cap. Dar senzația asta o am acum, după ce am văzut filmul.

Băga-mi-aș picioarele, pardon, să-mi introduc membrele inferioare, cât de bun a fost Neidentificat prin avalanșa de surprize cu care m-a invadat și, mai ales, prin tonul grav, întunecat, deprimant, incendiar, sumbru pe care îl adoptă pentru că avem o spirală tot mai amețitoare de probleme cotidiene în care se scufundă personajul principal care trece printr-o evoluție fascinantă.

Atmosfera este destinsă când și când de câte o glumă băgată de comisar, deh, nu degeaba este interpretat de eternul umorist Vasile Muraru.

Nu vreau să deranjez luciul suprafeței misterului în care este învăluit cazul incendierilor, tot ce vă scriu este că-i tare îmbârligat și nimic nu este ceea ce pare la prima vedere.

Pe lângă partea criminalistică, Neidentificat nu ratează ocazia de a se lua la trântă și cu metehnele clasice ale societății noastre, nu toate, dar câteva importante, de la lenea din structurile bugetare (muncim sau jucăm Solitaire, n-are a face, banul tot vine) până la deranjul financiar provocat de ratarea câtorva rate la bănci (instituții deloc diferite de cămătărie, doar că băncile sunt legale, cămătăria nu, dar sunt în esență identice).

Bogdan Farcaș face un rol destul de bun, zbaterile introspective ale personajului jucat l-au solicitat destul de mult pe actor, ceilalți nu au roluri atât de proeminente încât să iasă în evidență.

Și laudele continuă, tehnic filmul este bine realizat, mi se fâlfâie de imagine, oricum în zilele noastre orice țânc cu o panaramă de telefon poate filma imagini clare, la producțiile noastre jalea este la sunet, ori aici este destul de audibil, n-am avut mari probleme în a-l pricepe. Bine, nici n-ar fost filmul unul prea zgomotos pe fundal pentru a avea dificultăți în a percepe replicile actorilor.

M-a enervat insistența filmărilor cu drona, parcă regizorul a descoperit o jucărie nouă și a exagerat cu imaginile trase din aer ale unui oraș care de sus părea frumos, curat și îngrijit pentru că nu se vedea mizeria, nici cea umană, nici cea stradală.

Ah, filmul nu este destinat celor sensibili de auz pentru că personajele au gura slobodă încât subtitrarea în engleză a ridicat steagul alb, incapabilă să traducă anumite expresii. Toate organele reproducătoare stau erecte în exprimarea pur colocvială de care filmul nu se ferește și apelează în permanență la cele mai dulci înjurături neaoșe. Bașca, personajele sunt și cam rasiste de fel. Am băgat acel „cam‟ pentru a îndulci oarecum situația, dar în realitate rasismul este în floare în Neidentificat, și nu o scriu ca pe-o critică, deoarece prezintă o situație reală din societatea noastră.

De fapt, întregul film ilustrează o realitate pe care o vedem zi de zi și în care ne regăsim, mai mult sau mai puțin. Dacă-mi spuneți că nu v-au sunat de la bancă a doua zi după ce ați ratat o plată și nu i-ați trecut Prutul, sau că nu v-ați enervat în trafic pe vreun bou la volan și nu i-ați slobozit niște dojeniri maternale, sau că nervii nu v-au fost uneori întinși la maximum încât n-ați mai avut control asupra limbajului, fie mințiți, fie sunteți sfinți. Și oricât de puri vrem să părem, sunt sigur că măcar o dată ați scăpat ceva ocări la adresa, ei bine, țiganilor (nu tuturor, să nu mă înțelegeți că generalizez, ci unora anume).

Bravo regizorului-scenarist Bogdan George Apetri că a creat un film intens, plin de surprize și serios, o investigație polițienească alambicată, dar care se transformă în cu totul altceva pe parcurs, am și uitat că urmăresc un film românesc, ci unul conceput de mințile maeștrilor genului thriller de peste ocean sau din Coreea de Sud.

Așadar, nici nu credeam că voi scrie atât de mult despre Neidentificat, dar iată că m-am întins cu investigația și îi voi oferi acestei producții 9 sticle cu bere.

Și abia după ce am terminat de scris și am început să caut ceva linkuri am aflat că face parte dintr-o trilogie, că al doilea film urmează să fie lansat în 2022 și se numește Miracol. Sunt geană pe el.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Hostage: Missing celebrity

Injil, tradus Hostage: Missing celebrity, este un film sud-coreean din 2021, un remake al chinezescului …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *