Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Săptămâna Filmului Chinezesc 2024 la Centrul Cultural Chinez din București a propus în a doua zi filmul Never say never (Ba jiao long zhong) care este bazat pe fapte reale.
🎬 Never say never – Premisă 📖
Xiang (Baoqiang Wang) este un fost luptător ajuns la fundul sacului, care a părăsit cariera de sportiv și acum este nevoit să lucreze într-o carieră de nisip.
Aici pericolele pândesc la fiecare pas, dar nu se aștepta ca o ceată de copii să-l jefuiască la drumul mare.
Trecând peste această belea, Xiang deschide o școală de lupte, dar nu prea are pe cine să antreneze deoarece candidații dornici trebuie legați cu bolovani să nu-i ia vântul.
Așa că omului îi vine ideea să-i ia cu arcanul pe cei care l-au lăsat fără avere, vorba vine, că era mai sărac decât hoții, și să le ofere un viitor în acest sport de contact.
💭 Never say never – Comentariu 🍿
Este o poveste clasică despre niște năpăstuiți ai vieții care primesc o șansă nesperată la un trai mai bun.
Doar că aici există o dilemă morală, că este greu de decis dacă Xiang chiar are intenții bune sau scopul său este unul belicos.
Plus că nu prea cade bine la stomac să vezi niște puștani cum își cară unii altora pumni în cap de văd stele verzi și arcade sparte.
Primul meu instinct a fost să-l hulesc pe Xiang că nu era deloc etic să bage-n cușcă ființe atât de firave atât la trup, cât și la minte, mai ales la minte, în ring.
Dar apoi am stat și m-am gândit că în realitate nu este diferit și nici nu are cum să fie altfel că doar luptătorii fioroși care participă la gale MMA nu au devenit așa peste noapte.
Și ei au început antrenamentele de mici copii și s-au caftit înainte să primească buletinul.
Povestea din acest film nu pot spune că mi-a dat KO de cât de interesantă este, sunt urmați pașii nelipsiți din genul din care face parte.
Nu m-a surprins cu nimic, poate cu brutalitatea loviturilor pe care le încasau țâncii, unele scene putând fi mai greu de înghițit pentru că nu există obișnuință pentru creier să proceseze astfel de imagini.
Cum firul narativ nu urmează o ordine cronologică normală, uneori nu mai știam în ce perioadă temporală mă aflam și asta m-a cam scos din atmosferă.
În rest nu ar mai fi multe lucruri de spus despre film, că deja îl știți, un antrenor vai mama lui, învățăcei recalcitranți, montajul cu rutina dificilă de zi cu zi și finalul apoteotic previzibil.
Dacă tot am intrat în ultima rundă, trebuie să precizez că lupta de sfârșit este neașteptat de bine executată, atât la nivel de coregrafie, cât și ca urmare a unei inspirate alegeri artistice.
Tehnic nu rupe gura târgului, poate doar să scoată câțiva dinți fără anestezie deoarece arată bine, dar nu fenomenal, nu inovează, nu vine cu nimic original, dar nici nu dă rateuri.
La actorie nu am multe de spus, îl știam doar pe Baoqiang Wang din seria Detective Chinatown unde a avut o partitură comică spre deosebire de rolul serios de aici.
🏆 Never say never – Verdict 👍 sau 👎?
Filmul devine mai impresionant decât ar trebui pentru că este bazat pe ceva ce s-a petrecut în realitate, altfel ar fi fost unul de rutină, ca atâtea altele.
Ce i-a lipsit pentru a-l face memorabil în catalogul meu a fost emoția. N-am simțit deloc că mă răscolește în suflet deși unele dintre secvențe ar fi trebuit să o facă.
Poate nu am fost într-o dispoziție bună, poate filmul nu a știut cum să mă lovească la sentiment, cert este că nu am avut fluturi în stomac și lacrimi pe obraji așa cum se întâmplă la asemenea filme.
Și acum îmi aduc aminte cum am jelit la, spre exemplu, McFarland, USA, un film cu care Never say never are multe în comun, doar că unii se băteau, alții fugeau.
Este o realizare decentă, dar nimic mai mult, cu un scenariu ce nu se abate de la rețeta împământenită, dar care a uitat să picure un strop de emoție.
Oricum, este un film cu mult peste primul regizat de Baoqiang Wang, el fiind și scenarist, deci a avut triplu rol în producția de față.
Așa că am să-i confecționez 7 perechi de mănuși numai bune pentru a fi purtate în ring.
(3,5 / 5)
