Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Păi numai Cristiano Ronaldo să dea goluri la cămile? Să vedem ce poate Taika Waititi în Next goal wins, un film ce aduce ca premisă cu coreeanul Dream.
🎬 Next goal wins – Premisă 🕮
Șefii unei echipe de fotbal s-au săturat ca Thomas Rongen (Michael Fassbender – Dark Phoenix) să fie mereu Ucigașul (v-ați prins, mă?) speranțelor la rezultate mai bune, așa că-i arată ușa din dos.
Dar cum nu au milă să-l lase chiar cu ochii în soare să cânte la flaut în stația de metrou pentru un ban, îi găsesc un alt angajament.
Unul care se va dovedi și ambițios, dar și sortit eșecului.
Va prelua celebra națională Samoa Americană, ciuca bătăilor în zona Oceaniei.
Este o echipă pe care o învingi și dacă trimiți pe teren niște bețivi sculați din somn ce lustruiesc banca de rezervă pe la echipe gen Alaves sau Al Sămoară Mammamea.
Omul nostru nu se lasă cu una, cu două, și vrea să scoată din prăpădiții ăștia niște fotbaliști care să înscrie măcar un gol.
💭 Next goal wins – Comentariu 🍿
Filmul este bazat pe fapte reale, fix ca Dream, și după ce l-am văzut, pot conchide că producția sud-coreeană îi dă clasă din toate punctele de vedere.
În primul rând, tonul peliculei este prea prostesc, se pare că Taika Waititi a rămas setat cu poantele penibile și seci din al patrulea film Thor.
A băgat în scenariu niște petarde de glume care nu au niciun haz. Sau nu mai au haz după ce-s repetate de mai multe ori ca golurile primite de Samoa Americană în calificările pentru Mondial.
Desfășurarea acțiunii este una previzibilă, și nu scriu asta pentru că abia am văzut un film asemănător, ci pentru că acesta-i traseul clasic din preliminarii până în marea finală.
Nu asta este problema, ci faptul că scenariul nu vine cu nimic nou care să mă surprindă, cu personaje lipicioase, cu secvențe înălțătoare sau cadouri lacrimale.
De fapt, aș putea spune, și aici trebuie să fiu extrem de atent să nu ofensez, campania de publicitate a fost oarecum mincinoasă.
Nu prea este despre dorința micii națiuni insulare să marcheze un gol, ci despre altceva.
Este suficient să spun că accentul în loc să cadă pe echipă, adică pe fiecare jucător în parte, el pică doar pe unul singur, unul aparte, unul la modă, care a făcut istorie.
Nu asta ar fi problema, ci faptul că jumătate de film este despre el, ceea ce este prea mult într-o poveste care se presupune că se bazează pe un grup unit.
Așadar, am aflat prea multe despre unul și mai nimic despre ceilalți care sunt dați la o parte sau pomeniți în treacăt, să nu uităm complet de ei.
Ba chiar mi se pare că devine și penibil deoarece la un moment dat unul dintre componenții echipei începe să povestească un pic din viața sa dar, în spirit de glumă, este întrerupt brutal.
Iar asta m-a deranjat mult, că așteptam să fiu alături trup și suflet de ECHIPĂ, că de asta se joacă 11 la 11, nu este un sport individual.
Poate la fel de mult m-a supărat și faptul că Taika Waititi sau Iain Morris, oricare dintre ei s-a ocupat de partea asta, nu prea s-a documentat despre sportul ăsta.
Un singur meci de ar fi văzut, s-ar fi prins că jucătorii NU AU VOIE cu bijuterii pe teren, indiferent de natura lor, ori și le scot, ori și le acoperă cu bandaj. Iar motivele sunt evidente și clare.
Cu toate astea, filmul nu este chiar praf și nisip, că tot vorbim de o insulă, aduce pe alocuri bucurie în suflet când scoate în evidență scopul inițial al jocului de fotbal. Sau al oricărui alt sport.
Anume că este doar un joc menit în primul rând să te distreze, nu să fie o industrie rece, seacă și automatizată în care contează doar banul pentru care ți-ai vinde și sufletul.
Adică fix în ce s-a transformat de ani buni un colos de corporație în care se învârt sume amețitoare și în care s-a pierdut plăcerea pură de a da cu piciorul într-o minge.
Nu am putut sta ca aisbergu-n Groelanda, adică înghețat și nemișcat, când vedeam cum se bucură nătăfleții ăia simpli, dar sinceri, când jucau împreună.
Uneori stau și mă gândesc dacă nu ne zbatem prea mult ca nebunii în această viață scurtă alergând după bunuri materiale care de multe ori nici nu trebuie.
Asta în timp ce altora, mai săraci, le sunt suficiente un acoperiș deasupra capului, o familie iubitoare și o comunitate fericită.
Bine, în cazul ăstora din film nu strică nici faptul că trăiau într-un paradis tropical unde nici nu aveai nevoie de jdemii de canale TV, paișpemii de aplicații social media sau mai știu eu ce modalități de a-ți face viața mai confortabilă și mai plăcută.
Era suficient să privești apusul de soare cu un coctail în mână și dosul proptit într-un șezlong alături de persoane care te apreciază pentru ceea ce ești, nu pentru ceea ce vrei să pari că ești.
🏆 Next goal wins – Verdict 👍 sau 👎?
Partea finală a comentariului și o secvență emoționantă picată spre final din neant salvează filmul de la o eliminare rușinoasă din turneul cinematografic.
Subiectul nu este atât de interesant pe cât crede Taika Waititi pentru că nu oferă ceva ieșit din comun, cei implicați în fenomen cunosc deja pățaniile prin care a trecut Samoa Americană.
Mai ales că deja există un documentar pe această temă ce poartă același titlu.
Urmează ca San Marino să câștige primul ei meci oficial din istorie pentru a se face un film și despre asta.
Așadar, Next goal wins nu este o mare reușită în afară de câteva șuturi narative mai zdravene care și-au atins ținta, în rest a dat pe lângă sau l-am prins în ofsaid.
Din confruntarea Dream vs Next goal wins în mod cert iese învingător Dream, iar lui Next goal wins abia dacă am putut să-i ofer, din curtoazie, 6 minute de prelungire.
(3 / 5)
