North by northwest

Top AFI 100

Locul 055 – North by northwest

Alfred Hitchcock își face debutul în top AFI 100, și nu oricum, ci direct pe locul 55 cu filmul din 1959 North by northwest  în care Cary Grant joacă rolul principal.

Acesta este Roger Thornhill, un tip oarecare ce este confundat cu George Kaplan, un agent CIA aflat pe urmele unor răufăcători.

Inteligenții angajați de antagonistul de bază dau chix și în loc să pună ghearele pe domnul Kaplan, îl umflă pe săracul Roger din mijlocul unei șuete cu prieteni și parteneri de afaceri ca urmare a unei nefericite coincidențe.

Cum nimeni nu îl crede pe Roger Thornhill că este Roger Thornhill și nu George Kaplan, protagonistul nostru este nevoit să treacă la represalii menite să-l țină-n viață pentru că pe urmele sale tabără atât valeții trădătorului de țară, cât și curcanii care-l caută pentru niște infracțiuni înscenate.

North by northwest este ca shaorma, un film cu de toate, îmbinând mai multe genuri, de la thriller de spionaj la comedie efervescentă, de la acțiune furibundă (pentru acea vreme) la romanță născătoare de suspine prelungi.

Scenariul este unul plăcut, cu dialoguri fâșnețe, mai ales bucățile lui Cary Grant sunt de-a dreptul delicioase pe alocuri, cu multe glume amuzante și replici inteligente, totul pe un calm desăvârșit, deși personajul se află mai mereu la un pas de moarte.

Povestea în sine este captivantă, cu multe surprize ascunse după colț, pe unele le-am anticipat, că erau clare ca lumina lunii sub un cer nepoluat, pe altele nu le-am mirosit, deși privind în retrospectivă, ar fi trebuit, dar ritmul filmului m-a captivat.

Apropo de ritm, North by northwest nu a avut ghinionul să mă plictisească deși nu este nici pe departe o producție agitată, cu multe convulsii și altercații, cum se procedează în zilele noastre, ci este bazat mai mult pe vorbe decât pe scandal.

Culmea, nici bucata de romantism nu a reușit să mă deranjeze, așa da frate, pe vremea aia știau oamenii să coacă o poveste de dragoste ca la carte, cu personaje carismatice, cu vorbe dulci, cu priviri languroase, toate coroborând la crearea unei atmosfere senzuale și, de ce nu, erotice, deși nu apărea nimic nepotrivit pe ecran din zona carnală interzisă.

Filmul are și ceva acțiune, dar nu abundă, în afară de una undeva pe la mijloc ce implică un avion și finalul pe muntele Rushmore, ambele suficient de elaborate și intense cât să-ți pună în mișcare globulele roșii, în rest nu ne bubuie capul cu tertipuri din astea.

Din păcate, North by northwest a îmbătrânit urât, din punct de vedere tehnic este depășit, și asta se vede în special la secvențele filmate în mașini unde se observă clar că era vorba doar de mașini de recuzită ce se bălăngăneau într-un studio de filmare și nicidecum afară, pe străzi.

Nu mai are rost să pomenesc de numeroasele erori, și nu mă refer la cele obișnuite în filme, de continuitate, gen poziții schimbate ale obiectelor sau haine ce se potrivesc la fix, deși își schimbă proprietarii cu staturi foarte diferite, ci la unele ce țin efectiv de regizor și de editare.

Am așteptat momentele clasice în care un puști figurant își astupă urechile știind că va urma o împușcătură sau scena din mașina de poliție când, la o curbă (fictivă), Cary Grant, actor versat, se apleacă în partea opusă, dar partenerul lui de banchetă uită și Cary îl împinge în direcția ce ar fi fost normală dacă secvența avea loc în realitate.

Dacă era vorba de un neica nimeni, mai înțelegeam asemenea erori, dar nu de la gigantul Alfred Hitchcock, nu înțeleg cum i-au scăpat asemenea erori. Chiar dacă acum ele dau un farmec aparte filmului, sunt totuși erori mari. Culmea, filmul a fost nominalizat la Oscar pentru editare.

Dar North by northwest rămâne un film palpitant, un thriller mai molcom cum aș vrea să mai văd în zilele noastre, unul care să pună accentul pe o poveste bună și care să mai lase efectele speciale pompoase deoparte.

Ce rost mai are să spun despre actoria lui Cary Grant care a fost un actor extrem de șarmant, te face să te topești ca untul în prezența lui, indiferent de ce cromozomi ai la purtător, atât de suav este în comportament și în vorbire.

Fără erorile acelea pe care le-am evidențiat anterior, poate aș fi dat nota maximă, așa, North by northwest încasează un 9, este foarte, foarte bun.

Și înainte de Stan Lee, cu cameo-urile lui interminabile, a fost Alfred Hitchcock.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Die theorie von allem

Die theorie von allem

Die theorie von allem se anunța a fi un film serios și inteligent pe care …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *