Nunți, botezuri, înmormântări

Nunți, botezuri, înmormântăriNunți, botezuri, înmormântări, deși titlul la cinema era lipsit de virgule, este o comedie neaoșă, din România noastră cea de toate zilele care încearcă să ne aducă un zâmbet pe buze.

 

🎬 Nunți, botezuri, înmormântări – Premisă

Șerban Pavlu (Două lozuri) este Cosmin Berinde, un agent de asigurare care încearcă să profite de boom-ul imobiliar din anul 2007, cumpărând un teren părăginit.

Cu chiu, cu vai, strânge banii prin diverse metode și speră să scoată rapid milionul de euro profit, că afacerile de acest gen se pare că erau în floare.

Nasol pentru el deoarece în 2008 a venit crahul economic și el a rămas cu o pârloagă inutilă pe malul unui lac.

Colac peste pupăză, are drept vecin un club cu ștaif la care curg petrecerile private cu gălăgie multă, club deținut de cineva cu influență care nu se sinchisește de ora 22:00 de culcare a muzicii.

Așa că în Nunți, botezuri, înmormântări izbucnește un război plin de decibeli între vecini, fiecare încercând să-și dovedească supremația în domeniul zgomotului puternic.

Cine va avea câștig de cauză?

În mod clar nu urechile noastre supuse unui bombardament auditiv la foc automat.

 

💭 Nunți, botezuri, înmormântări – Comentariu

Nunți, botezuri, înmormântări parcă este un alt fel de comedie românească, un pic diferită de vomele recente care au rupt recorduri la boxoffice create de niște habarniști care au impresia că un rahat plutind în vasul de toaletă reprezintă gluma supremă.

Este un film matur, dar cu personaje care se comportă foarte copilăros, aducându-mi aminte de comedii clasice din perioada de aur a cinematografiei românești. Nu este deloc pe harneală ieftină și prosteală retardă.

Nunți, botezuri, înmormântări abordează o plajă vastă de gaguri care, de ce să mint, m-au amuzat suficient de mult încât să ies fericit din sala de cinema.

De la parodie caterincoasă care ia în bâză subiecte precum Mastercard și Rafael Nadal până la multiple ciocniri verbale așezate pe note cantabile între cei doi vecini deveniți inamici de moarte, miștocăreala prezentă în film este suficient de diversă pentru a fi pe gustul tuturor.

Pare a fi un film din popor, care reflectă foarte bine pleava societății, cea aflată la un nivel material de nici bani de-un muc de țigară n-ai, cu cerșetori săraci, țigani agramați și găinari puși pe-o căpătuială mică.

Este posibil să ofenseze prin anumite portretizări pline de stereotipuri, dar noroc că încă suntem cu vreo jumătate de secol în urma americanilor, așa că nu există, încă, riscul de „cancel culture‟.

Limbajul folosit nu este deloc unul porcos, licențios, plin de invective, dar nici nu se ridică la nivel de discurs academician, este unul colocvial, pe limba noastră, cum s-ar spune, nu se duce la nivel elevat, corect gramatical, de parcă am fi la școală la ora de română.

 

Dincolo de situațiile tâmpe în care se regăsesc personajele noastre, parcă umorul este mai abitir generat de grimasele faciale ale celor implicați în scandal. Moacele lor, puse în contextul filmului, sunt suficiente să te facă să râzi.

Nunți, botezuri, înmormântări reușește, totuși, să strângă oaze de seriozitate pentru că abordează teme clasice perpetuate din tată-n fiu în sistemul bugetar.

Mai o șpagă ici la primărie, mai un ciubuc la dom` judecător, mai un favor la nenea polițistul, mai un cadou pe sistem „păi se poate să refuzați?‟, uite așa cei care vor neapărat ceva, deși nu sunt îndreptățiți, obțin fără mari probleme.

Pe partea de fețe cunoscute, Nunți, botezuri, înmormântări este doldora de așa ceva, cu mulți actori pe care îi știm de ani buni, dar avem parte și de figuri marcante ale „culturii de mahala‟ pe care vă las să le descoperiți singuri, nu că ar fi vreun test dificil de Where`s Waldo, dar nu vreau să vă stric surpriza.

Păcat că finalul devine prea ridicol și exagerat și strică din impresia bună pe care mi-o lăsase filmul până atunci.

Explorează întrebarea: „Cât de departe este prea departe?‟, ceea ce cam dăunează realismului poveștii.

Ah, pe partea tehnică mă declar mulțumit pentru că am auzit replicile actorilor, în ciuda muzicii provenite din multiple genuri.

Dar trag de urechi filmul că a rămas repetent la matematică (nu prea le are cu socotelile) și pentru că nu s-a sinchisit să subtitreze niscai replici în engleză.

Nu că ar fi o problemă asta, dar așa era frumos. Sau s-o fi crezut și Lustig vreun pui de Spielberg, că nici el nu a vrut ca replicile în spaniolă din West Side Story să fie subtitrate.

 

🏆 Nunți, botezuri, înmormântări – Verdict

Dacă este să fiu sincer, și nu o dau pe după gard, mă așteptam ca Nunți, botezuri, înmormântări să fie un jeg de toată „frumusețea‟, dar iată că m-a luat pe nepregătite.

Uneori mai sec ca o băutură cu multe grade, alteori mai spumos ca o șampanie zgâlțâită bine, Nunți, botezuri, înmormântări s-a dovedit o comedie aproape reușită care m-a făcut să râd pe săturate în multe momente.

Așa mă oftic de finalul lungit mai ceva ca o pomană a săracului și mai împopoțonat ca o nuntă superficială de beizadea pentru că putea să mă scuture de un dar consistent.

Altfel, înainte să-mi cânte popa veșnica mântuire, arunc cu 7 pumni de orez în dreptul filmului și îi urez casă antifonică.

 

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Recenzie video:

Trailer:

IMDB

About admin

Check Also

Triangle of sadness

Triangle of sadness

După multe peripeții cauzate de un proiector stricat am reușit de am văzut la cinema …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.