Oscar pentru cel mai bun film străin – Ediția 1965
Am crezut că punctez cu o premieră odată cu acest Obchod na korze, un film cehoslovac, dar mai am câteva filme din Cehia pe site.
Ce-i drept, încă nu am comentat vreo peliculă slovacă, așadar, pot spune că-i jumătate de premieră.
🎬 Obchod na korze – Premisă 📖
Tono (Jozef Kroner) este un tâmplar priceput dintr-un mic orășel cehoslovac de prin anul 1942.
Așadar, sub ocupație nazistă care se screme să construiască un turn falnic în onoarea marelui Fuhrer Hitler.
După ceva săpături, să nu-mi sară în cap lumea, am aflat că acțiunea are loc în Slovacia de acum.
Omul nostru nu prea are treabă cu politica, lui i se cam fâlfâie de toate, este destul de nepăsător, nu este cu ochii pe îmbogățire rapidă precum cumnatul lui.
Acesta din urmă s-a dat cu cotropitorii și se plimbă țanțos în uniformă ca un cocoș viril în ograda plină cu puicuțe-n călduri.
Destinul lui Tono se va schimba drastic în momentul în care primește onoarea de a fi numit supervizorul arian al unui butic de mercerie deținut de o evreică bătrână.
💭 Obchod na korze – Comentariu 🍿
Filmul este unul despre Al Doilea Război Mondial, dar este atipic pentru că prezintă o fațetă prea puțin abordată pe marele ecran.
Nu ne duce pe front să asistăm la luptele crâncene între tabere care se omoară fără să știe de ce, iar câmpurile se umplu de cadavre nevinovate.
Nici nu mergem în vreun lagăr de concentrare unde urmează să fie măcelăriți milioane de evrei ca puii de la KFC pe simplul motiv că Hitler are ură pe ei.
The shop on Main Street reușește să îngrozească nu prin prezentarea unor chinuri fizice, ci prin ideologia inumană împinsă drept progres societal.
Povestea îl are în prim-plan pe banalul Tono, un om ca oricare altul, care-și duce viața liniștit, văzându-și de ale lui, dar el reprezintă mai mult decât o simplă persoană, el este întreaga societate care trece prin profunde schimbări din cauza unui scelerat.
Acesta nu este interesat de bogății sau de purificare genetică, pentru el omul nu este creștin sau evreu, este un om și atât, de aceea are mari dificultăți în a se ridica la nivelul așteptărilor celor din jur.
Dilema în care se află este una cutremurătoare și nu știe cum s-o rezolve satisfăcător pentru ambele părți implicate.
Pe de o parte, nu are nici cea mai mică intenție de a o deposeda pe scumpa bătrânică de proprietatea ei, o femeie care nu se scaldă în bogății, pentru că Tono nu este un om rău la suflet.
Pe de altă parte, însă, prea multă afecțiune arătată unui evreu îl va băga în bucluc deoarece mai rău decât un evreu este un simpatizant al evreilor.
Așa că trebuie să jongleze în permanență pentru a asigura un balans fragil între protejarea bunăstării Rozaliei (Ida Kaminska) și eliminarea suspiciunilor care planează deasupra lui.
Nu credeam că mă va prinde atât de mult, mai ales că nu se întâmplă cine știe ce în film, în cea mai mare parte a timpului am asistat la evoluția relației dintre Tono și Rozalia, arian cu forța și evreică inocentă.
Dar filmul s-a dovedit a fi unul captivant ca urmare a construcției unei atmosfere incredibil de tensionate, dar nu neapărat pentru personaje, ci pentru privitori.
Naziștii se dedau la anumite acțiuni care par banale la prima vedere pentru localnicii naivi, dar efectul scenelor respective este unul cutremurător.
Simțeam cum mi se ridică părul pe mâini ca turnul erectil din film pentru că oamenii nu știau ce îi așteaptă, chiar credeau cuvintele mieroase, dar pline de venin, ale naziștilor, în timp ce eu știam exact care le va fi soarta.
Cu fiecare lozincă mincinoasă rostită și cu fiecare zâmbet fals slobozit de naziști se acumula tot mai multă teroare și era evident că mocnește o tragedie inimaginabilă ce este pe cale să distrugă atâtea și atâtea vieți.
Prea dramatic nu pot spune că este acest film, nu am asistat la nenorociri specifice Holocaustului, dar nici nu a fost nevoie de un vizual scabros pentru a naște oroare în sufletul privitorului.
Era suficientă conștientizarea a ceea ce va urma pentru a genera groază, scenariul acționând la nivel psihic, nu fizic.
Scoate în evidență că orice suflet, oricât de pur este, va fi fundamental pervertit pentru că instinctul de supraviețuire este mai puternic decât orice alt simțământ.
Nu mi-a venit să cred cât de subtil este, la final mi-am dat seama că anumite secvențe vizionate anterior, cărora nu le-am acordat cine știe ce atenție, au o anumită semnificație.
Recunosc că, pe alocuri, am tratat superficial povestea, zicându-mi în sinea mea că este un film cehoslovac, că de când știu și ăștia să facă pelicule de Oscar.
Dar mi-am amintit că ei au Oscar, iar România doar fonfleuri artistice lăudate pe la festivaluri și atât, așa că mi-am înghițit aroganța și am tratat producția cu maximă seriozitate.
Actoria mi s-a părut extraordinară, cei doi protagoniști interpretează cu o așa naturalețe încât eram convins că asist aievea la discuțiile dintre personaje.
El este un naiv pacifist, n-ar face rău nimănui, are un suflet mare, deși nu o arată prea des, îngrozit fiind de postura în care a fost pus fără voia lui de către un cumnat care vrea să-l îmbogățească furând de la alții.
Ea este o bătrânică văduvă care nu are stare chiar și la o vârstă înaintată, deschide prăvălia cu o exactitate de ceas atomic, la rândul ei onestă, săritoare în ajutorul oricui i-l cere, singurul ei ghinion fiind că-i evreică.
Nedumerirea ei cu privire la prezența lui Tono în magazin și indecizia acestuia de a alege o tabără au dus la niște partituri complexe care au pus la grea încercare talentul celor doi actori care s-au achitat cu brio de misiune.
🏆 Obchod na korze – Verdict 👍 sau 👎
Filmul este incredibil de relevant, are acțiunea plasată acum peste 8 decenii, dar ideea transmisă nu cred că o să devină în veci perimată.
Atât timp cât societatea are o minte colectivă ușor influențabilă, iar anumite personaje reprobabile se vor folosi de un discurs populist pentru a manevra masele, periodic se va sălta câte un Hitler cu o ideologie dementă, iar pulimea îl va aplauda ca pe un salvator divin.
De ce? Pentru că este ținută în bezna minții, needucată, proastă, ignorantă, mințită și servită doar cu lături infecte care atrofiază creierul.
Este pentru prima oară în viața mea când am auzit despre acest film, dar nu pot decât să mă înclin în fața lui.
A redat într-un mod original pericolul oricărei ideologii extremiste și, chiar dacă este alb-negru, a descris la perfecție situația actuală a unei societății aflate în plin picaj intelectual.
De aceea am să-i cumpăr cu mult drag 9 nasturi, chiar dacă nu-mi trebuie.
Mă întreb de ce alții au putut să ia Oscar cu un film despre opresiune, iar românii se tot chinuie de ani buni măcar să primească o nominalizare pentru producțiile despre comunism precum Libertate și care or mai fi fost în trecut.