Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Omul fără linia vieții este o co-producție frățească Moldova-România, fiind o peliculă bazată pe fapte reale.
🎬 Omul fără linia vieții – Premisă 🕮
Este ajun de Crăciun și într-un studio de televiziune se trage o ediție a emisiunii Românii se întorc.
Invitat este Ionel Sporea (Armand Calotă), revenit pe meleaguri natale după 30 de ani de pribegie, cei mai mulți în Canada.
Da` cine-i nenea ăsta grizonat care-și spune cu atâta patos povestea vieții?
Că eu unul nu auzisem până acum numele lui.
Ei bine, el este inventatorul (nu singurul) primului robot modern de antrenament pentru jocul de tenis de masă.
El a venit cu ideea după ce a văzut un alt robot rudimentar și i s-a năzărit că poate fi îmbunătățit substanțial.
Dar povestea filmului nu se rezumă doar la aduceri aminte despre acest aspect care este unul singur din multele, dar multele, pățanii prin care a trecut Ionel Sporea.
Așadar, fără alte adăugiri inutile, să purcedem la partea a doua a articolului.
💭 Omul fără linia vieții – Comentariu 🍿
Impresionat de Carbon, alt film moldovean, am făcut un efort și m-am deplasat în alt oraș să urmăresc această peliculă.
De pornit nu o face sub cele mai bune auspicii, credeam că voi asista la o îndelungă smiorcăială a unui român care se va văita ce viață grea a avut.
Că s-a născut la țară într-o casă mică și că a avut multe lipsuri.
Așa, și?
Cred că destui dintre noi trecuți de o anumită vârstă au fost în pantofii lui și nu își mai plâng de milă, s-au luat la trântă cu greutățile care veneau pe bandă rulantă și au răzbit triumfător.
Fix când începeam să-l beștelesc în sinea mea, Omul fără linia vieții începe să-mi servească niște întâmplări care deveneau tot mai tragice și mai emoționante.
Lipsa mea de informații despre Ionel Sporea s-a transformat brusc într-un avantaj decisiv pentru că asistam înmărmurit la aventurile sale de-a lungul multor decade.
Și cele mai multe au legătură cu comunismul infect care era stăpânul oamenilor pe care îi ținea într-o lesă invizibilă, dar extrem de dureroasă.
Dacă mai există, și sunt convins că sunt, nostalgici după acea perioadă infamă din istoria României, îi invit să urmărească acest film pentru a-și reaminti ce a reprezentat comunismul.
Chiar dacă povestea doar râcâie suprafața mizeriilor de care era în stare acel regim opresiv, este suficient să ți se taie orice poftă de a-l mai aclama pe întâiul om al țării.
Nu știu dacă este cazul să ofer mai multe amănunte despre Ionel Sporea pentru că sunt convins că foarte mulți, la fel ca mine, n-au idee cine este.
Așa că nu o să intru mai adânc în diverse amănunte din viața sa, deși sunt o groază, atât de zbuciumat i-a fost traiul.
Doar atât mai menționez, pentru a vă ațâța interesul, încă de la naștere a fost aproape să aibă o soartă biblică.
Și pot să vă promit solemn, că de asta sunt sigur, că a avut o viață atât de turbulentă încât chiar a meritat a fi ecranizată.
Apropo, ghiciți cine a scris scenariul filmului?
Structura lui este una bulversantă pentru că nu există un fir narativ coerent, ci o însăilare de scene de tip flashbasck care ne poartă prin diferite perioade ale existenței protagonistului.
Nu în ordine cronologică, poate de aici să se ivească un pic de confuzie.
Salturile temporale erau alandala, acoperind mai multe decade din viața lui.
Dar ba mergeam în anii `80, ba în anii `50, reveneam în `80, dădeam o fugă prin `60. Și tot așa.
A durat un pic să mă obișnuiesc cu acest stil care s-a jucat oleacă parșiv cu mintea mea.
Îmi făceau ochii în cap ca la un meci de ping-pong, când colo, când dincolo.
Dar nu-i un mare punct negativ, din contră, parcă această alegere a dus la creșterea impactului emoționant.
Oho, și aici se lasă cu jelanii mortuare pentru că sunt destule momente prielnice pentru bocit.
Iar punctul decisiv, cel care mi-a câștigat inima și mi-a inundat chipul, vine la final cu o dezvăluire care m-a lăsat în șah-mat.
Printre actorii care se perindă prin peliculă veți recunoaște nume celebre precum Maia Morgenstern (Capra cu trei iezi) sau Carmen Tănase (21 de rubini).
Au roluri mici, dar importante dintr-un anume punct de vedere, fiecare contribuind cu amănunte interesante despre Ionel Sporea.
Ba chiar unul dintre aceste personaje ne luminează și cu privire la titlul filmului.
Dacă este să comentez ceva de rău la interpretare, deși aici este o boscorodeală superficială ce ține de fizic, pe mine mă tot sâcâia fața plină de operații estetice a Eugeniei Șerban, cea care o juca pe Delia, moderatoarea emisiunii.
Aproape că arăta împăiată la câte bisturie au trecut prin moaca ei plină de chimicale.
Dar nu mă băgați în seamă, este un lucru insignifiant și chiar prostesc, însă nu m-am abținut și l-am pomenit.
Ah, și încă o cârcoteală, au fost momente în care nu prea am înțeles anumite dialoguri din cauza sunetului mai slab.
🏆 Omul fără linia vieții – Verdict 👍 sau 👎?
N-am habar câte înflorituri și baliverne au fost inserate de către autor în povestea lui reală pentru a o înfrumuseța sau o face mai dramatică.
Din ce am căutat ulterior despre el, există omisiuni voite care ar fi tăiat din impactul unor rezoluții, așa că nu prea contează per ansamblu.
Ideea de bază rămâne aceeași, anume că regimul ceaușist a fost unul tiranic care te băga la zdup chiar și pentru un cuvânt nepotrivit la adresa mărețului conducător.
Și nu numai.
Începutul a fost, hai să nu zic delăsător, ci necaptivant, am crezut că voi primi o poveste sforăitoare despre drama unui om oarecare.
Pff, cât m-am înșelat, imediat cum începe invazia amintirilor, mi-am schimbat optica aproape la 180 de grade și am urmărit un film excelent.
Da, dragii mei, Moldova a dat din nou lovitura și cu acest film care m-a întristat, îngrozit și emoționat în egală măsură.
Așa că nu-mi rămâne de făcut decât să-i pictez a 9-a minge de tenis de masă, asta făcând în mod evident trimitere la un element important din poveste.
PS. E trist că lumea se vaită că în cinema sunt doar filme cu supereroi sau românești cu înjurături, dar aceeași lume e de nevăzut la astfel de filme originale.
Deși am fost într-o zi de marți la Cinema City din Ploiești, deci în zi cu reducere la bilete, am văzut 3 filme iar numărul total de spectatori, în afară de mine, a fost de 4.
Și atunci de ce ne mai văităm online, pe Facebook, că vai ce mizerii de filme românești cu non-actori sau pelicule cu eroi în izmene sunt la cinema, dacă noi nu mergem să le vedem pe cele care contează?
(4,5 / 5)
