Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
După ce am halit pe nerăsuflate Flora and son, unul din filmele mele favorite pe 2023, m-am dus la rădăcina regizorului John Carney și am urmărit Once.
Bine, nu-i primul lui film, dar este întâiul din această serie cântată.
🎬 Once – Premisă 🕮
Un terchea-berchea (Glen Hansard) stă la colț de stradă cu chitara-n mână, zdrăngănind pentru a sensibiliza trecătorii să-i arunce o monedă sau, dacă are noroc, o bancnotă.
Nu-i însă chiar vagabond, că are o slujbă în micul magazin de reparat aspiratoare deținut de tatăl său, dar pasiunea lui este muzica.
Așa zgribulit și melancolic cum este, atrage atenția femeii (Markéta Irglová), o imigrantă din Cehia care numai ea știe de ce s-a mutat cu domiciliul tocmai în Irlanda.
Că nu-i ca și cum aici este raiul pe pământ din punct de vedere al nivelului de trai ridicat.
În fine, cei doi se întâlnesc, destinul face ca și ea să o ardă pe muzică, dar de data asta la pian.
Așadar, ce urmează?
💭 Once – Comentariu 🍿
Ridic primul mâna sus și recunosc, fără să fiu forțat în mărturisire, că sunt vinovat că nu le-am văzut în ordine cronologică.
După Sing Street și Flora and son, m-am dus la începuturile regizorului și din această cauză filmul de față nu m-a lovit atât de tare.
Dacă începi cu găsirea punctului G (de pe noile trimiteri medicale, desigur) și închei cu preludiul, deci în sens invers, cel din urmă parcă nu-ți mai provoacă atâta plăcere.
Așa a fost și experiența mea cu Once.
Se simte clar că este un început de carieră, vizual arată chiar amatoricesc, aproape ca un documentar.
Imaginea nu este cadrată corespunzător, camera nu se concentrează cum trebuie pe personaje, ba chiar sare de la una de la alta și, per ansamblu, nu aveam senzația că mă uit la ceva profesionist, filmul fiind lipsit de valențe tehnice.
De asemenea, structura poveștii este jumulită de orice înfloritură narativă și este extrem de simplistă.
Deși narațiunea se învârte în jurul muzicii, scenaristul nu a reușit să găsească un echilibru între cântece și poveste.
Este prea multă muzică în detrimentul dezvoltării personajelor și a relațiilor dintre ele.
Una, două, se apucă să compună, să cânte, să petreacă, să cânte, să bea și iar să cânte.
Exagerează din acest punct de vedere, dar cum este primul lui film din genul care l-a făcut celebru, îi înțeleg poticnirile.
Cu toate astea, este o producție încălzitoare de suflet pentru că încă de la început o nimerește bine pe melodii, Falling slowly fiind nu senzație, ci compoziție nucleară care-ți iradiază inima.
Nu degeaba a înhățat Oscar-ul pentru cea mai bună melodie.
M-a luat cu furnicături prin toate cotloanele sufletului, mai ales că mi-am dat seama că știam piesa de undeva. Și nu am idee de unde pentru că nu mai văzusem filmul.
Povestea este, la fel ca restul din această serie, despre viața simplă, banală, trivială, ca a majorității populației, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie și una tristă.
Și ce dacă nu ne scăldăm în miliarde de dolari?
Fericirea înseamnă altceva, vine din conexiunile umane pe care le facem, din prieteniile trainice legate cu oameni care ne înțeleg și ne susțin și din iubirea celor apropiați care ne sunt alături la bine și, mai ales, la greu.
Că la bine oricine este lângă tine, la greu însă se rarefiază densitatea populației cât ai bate din palme.
Desigur, n-ar fi rău să ai contul gras să nu-ți faci griji pentru ziua de mâine, dar nu degeaba banul este ochiul dracului, îndepărtează oamenii și atrage lipitorile.
Se simte că protagoniștii nu-s deloc actori, de fapt acest film a reprezentat singurul lor rol adevărat, apoi au dispărut din peisaj.
Sunt artiști muzicali transformați peste noapte în actori și au dat lovitura cu Once, un titlu inspirat, o dată a fost nevoie să fie loviți de muza genialității, au compus Falling slowly, au luat Oscarul și pa și la gară.
După aceea nu au mai reușit ceva notabil.
Așadar, actoria nu-i cea mai convingătoare, dar am înțeles alegerea artistică, stau bine de tot cei doi pe pipote melodice.
🏆 Once – Verdict 👍 sau 👎?
Mi-a plăcut filmul, dar mai mult datorită bucăților muzicale fermecătoare și axate pe melancolie.
Povestea este prea comună și nu foarte bine dezvoltată pentru a-mi atrage atât de mult atenția.
Un punct în plus pentru ea este deznodământul atipic și n-o să vă frec la melodie cu el că vă stric refrenul, dar este ceva diferit.
Dacă dau la o parte partea cântată a filmului, nu mai rămâne mare lucru din el, pe când la celelalte două producții pe care le-am văzut nu cântecele joacă rolul principal.
Mesajul transmis, oricât de drăguț ar fi, rămâne unul utopic, că până ajunge să-ți fredoneze inima te asurzește stomacul care nu poate trăi cu note muzicale și iubiri de-o vară.
O să-i compun și eu 8 melodii, dar asta datorită pieselor excelente.
Și urmează să văd și Begin again despre care am o puternică senzație că-i tot Once, dar cu actori americani și celebri.
(4 / 5)
