Orbita 9

admin 06/04/2018 SF Leave a comment 2,495 Views

Am văzut-o pe Clara Lago pe poster, nu am mai stat la discuții, am băgat direct Orbita 9 fără să am idee despre ce este filmul.

Și bine am făcut, că trailerul este de rahat, vă recomand cu insistență să îl ocoliți. Parcă devin tot mai imbecile trailerele în ultima vreme, practic se transformă în filmulețe de 2-3 minute

Orbita 9 pornește oarecum asemănător cu Passengers-ul american, cu una bucată persoană izolată pe o navă spațială care se află într-o lungă, foarte lungă, călătorie spre o planetă îndepărtată, Celeste, acolo unde este promisă o nouă viață pentru că pe Pământ lucrurile put mai rău ca într-o latrină diareică.

Nu pierdem prea mult timp și intrăm în brânză, nava are belele cu oxigenul, care e pe cale să se termine, punând în pericol viața Helenei (Clara Lago), așa că în ajutor vine o navetă cu un inginer care se prelinge la bord și, cum omul este multifuncțional, rezolvă mai multe probleme dintr-o vizită, și beleaua cu oxigenul, dar și pe Helena, dacă mă înțelegeți unde bat.

Și asta pentru că Alex este prima persoană pe care Helena o vede pe viu (toată viața petrecându-și-o pe navă în compania părinților), deci vă dați seama că hormonii ei au luat-o razna.

Bucata asta introductivă mi-a amintit de Passengers, un el și o ea pe o navă la dracu-n praznicul spațial și care-și petrec scurtul timp împreună așa cum se pricep ei mai bine.

Dar totul se schimbă brusc în momentul în care Alex este nevoit să își încheie periplul pe nava Helenei.

Aici avem parte de primul ciocan trântit chiar în moalele capului pentru cei care au intrat virgini, nedeflorați de trailer, așa că nu mă avânt cu alte detalii, să nu supăr lumea.

Fiind un film fără mari pretenții de blockbuster, Orbita 9 este ambițios doar în idee, nu și în realizare, este un SF bazat mai mult pe dialog decât pe acțiune pentru că se vede de la o poștă că bugetul este sărac, efectele sunt minimaliste și destul de rudimentare, nu prea îți dă senzația de viitor avansat din punct de vedere tehnologic.

Acțiunea este destul de banală, previzibilă, nu are nimic ieșit din comun, ceva alergături, ceva împușcături și cam atât, să nu vă așteptați la vreo epopee spațială extravagantă care să vă rupă retina.

După cum spuneam, Orbita 9 este mai mult un film de idee, cu un ritm destul de lent, povestea este dezvăluită firimitură cu firimitură, nu se grăbește, petrecem mult timp cu relația dintre personajele principale, trebuie răbdare pentru a pune cap la cap toate piesele puzzle-ului.

Și tocmai când am început să înțeleg care este șmecheria din spatele întregii povești, parcă scenariul a mirosit că încep să îmi revin după lovitura de la început și mă pocnește din nou cu altă îmbârligătură (de data asta nu se regăsește în trailer) de începuse să mă ia cu amețeli.

Este destul de revigorant să mai urmăresc câte un film din ăsta care nu simte o nevoie acută de a explica prea multe, neconsiderându-i pe privitori niște retarzi ambulanți care au nevoie de instrucțiuni pentru a pune un picior înaintea altuia pentru a merge.

Dar cam atât cu laudele, deși are o premisă destul de interesantă și câteva zvâcniri neașteptate din partea scenariului, per total, Orbita 9 nu prea aduce nimic nou în peisaj, are niscai clișee supărătoare, este posibil să plictisească (de fapt nu posibil, ci sigur) o parte a audienței care stă mai prost la capitolul răbdare, nu prea arată deloc a film SF și unii vor considera lipsa acțiunii ca o bilă de culoare întunecată.

În schimb, Orbita 9 prevestește un viitor sumbru al omenirii, ridică niște probleme de moralitate, chiar dacă aici sunt ceva lacune în poveste, în final nu știe ce se vrea a fi, o poveste de dragoste sau un semnal de alarmă asupra modului în care ne batem joc de planetă și asta dăunează firului narativ.

Clara Lago își vede de treabă, face un rol interesant ca urmare a poziției destul de ciudate în care îi este pus personajul, mai mult nu pot să spun, rămân vag să nu scap vreun spoiler din traistă.

Chiar dacă nu rupe gura târgului, Orbita 9 este un film funcțional, care nu te face să regreți că ai petrecut o oră jumătate în compania lui, îi dau un 7.