Orphan: First kill

Orphan: First kill ne dovedește încă odată că Hollywood colcăie de idei „noi‟ și ne duce înapoi în micul univers al personajului Esther, personaj pe care l-am întâlnit prima oară în Orphan.

 

🎬 Premisă

Acțiunea din Orphan: First kill are loc cu doi ani înainte de Orphan, deci este un prequel, nu că ar fi fost greu de dat seama după titlu.

Acum că știm care este geneza personajului, scenariul nu se mai sinchisește să se ascundă pe după perdea și ne-o prezintă pe viitoarea Esther evadând de la spitalul de nebuni din Estonia.

Cum puștoaica, îi zic așa, este foarte descurcăreață, nu trece mult timp și își face rost de un loc călduț în sânul unei familii iubitoare americane.

Doar că oamenii sunt băgăreți din fire, așa că se tot uită pe sub capacele unor oale în care fierbe treaba altora, iar Esther, sub noua ei identitate, trebuie să depună eforturi serioase pentru a păstra aparențele unei fetițe normale care a trecut printr-o experiență traumatizantă.

Însă nu toți pun botul la acest joc actoricesc de aplaudat și de aici se pornește o avalanșă de evenimente care se lasă cu sânge.

💭 Comentariu

Nu pierd prea mult timp și iau imediat în colimator povestea lipsită de orice suspans pentru că s-a dus șpilul din Orphan care a transformat acel film într-unul terifiant și surprinzător.

Aici deja știm ce hram poartă Esther, nu ne mai furnizează nicio surpriză, toate cărțile sunt pe masă și, ca atare, banalitatea este la ea acasă.

Vai, și cât de plictisitor este filmul, nu înțeleg de ce are rating R pentru că este tare subțirel pe partea de spintecături rapace și despicări subite de jugulare.

Ba chiar în mare parte din film nu se petrece nimic la nivel de barbarie vizuală, am asistat doar la un joc de-a șoarecele și pisica având câteva implicații psihologice, dar nimic impresionant.

La acest capitol am rămas tare bosumflat pentru că anticipam un masacru demn de Genghis-Han, nu olecuță de sânge ici, ceva înjunghieri dincolo și multe priviri nervoase și atât.

 

Și culmea, cum este soarta asta uneori, întâmplarea a făcut ca înainte cu câteva ore de a vedea Oprhan: First kill să fi terminat de citit Listen to me, o carte scrisă de Tess Gerritsen, a  cărei poveste este foarte asemănătoare cu cea din film.

De aceea mi-a fost foarte ușor să interpretez anumite semnale și să identific așa zisul twist care nu-i decât o leneșă modalitate hollywoodiană de a umaniza monstrul.

Da dragilor mei, Orphan: First kill suferă de sindromul Stockholm, vrea să ne facă să simpatizăm cu inamicul.

Aparent, Hollywood nu mai vrea să aibă de-a face cu personaje 100% reprobabile, au distrus mitul unor antagoniști precum Maleficent, Cruella sau Joker, acum și Esther este transformată într-o ființă simpatetică, amărâtă și demnă de compasiune pentru că, nu-i așa, avem de-a face cu actualul curent social denumit „evil white people‟.

M-a scos din sărite scenariul care vrea să pară mai boieresc, mai de viță nobilă, cu sporturi ca scrima, dar n-are habar de reguli, băgându-se acolo nu cunoaște, iar personajele par a fi toate trepanate la foc automat pentru că trebuie să fii un lobotomizat să pui botul că aia mică nu-i o ditamai muiere după înfățișare.

În primul film Isabelle Fuhrman era credibilă în rol de Esther, având 12 ani când a apărut filmul. Dar acum are 25 de ani și vrea să treacă drept o fetișcană cu 2 ani mai mică decât în original.

Oricât s-au scremut cei din departamentul de machiaj, efectul este unul neverosimil, nu poți să înghiți gălușca.

Și o altă chestie enervantă este că însuși scenariul nu dă atenție unor detalii destul de importante care fac praf și bruma de inteligență care este prezentă pe ecran.

Actoria celor din jur este lamentabilă, dacă în primul film părinții au fost jucați de Vera Farmiga și Peter Sarsgaard, aici ei sunt interpretați de Julia Stiles (Jason Bourne) și Rossif Sutherland (Possessor, da, băiatul lui Donald), este o diferență sesizabilă de talent între cele două perechi.

 

🏆 Verdict

Singura variantă în care ai putea să te bucuri de film este să îl vezi fără să ai habar că este un prequel. Doar așa vei urmări Orphan: First kill cu suspansul în măsele și frica în oase.

În caz contrar, dacă ai văzut Orphan, deja cunoști ceea ce urmează să se întâmple pentru că aici avem parte doar de o expansiune a unei mici istorioare descrise rapid în primul film, deci intensitate, mister și suspans ioc când știi deja cum se termină toată tărășenia.

Iar umanizarea unui criminal psihopat nu face decât să arunce filmul și mai adânc în puțul secat al calității, nici măcar scenele inconfortabile în care ne sunt prezentate elemente cu caracter de abuz de minori nu au menirea de a imprima un suflu de groază filmului.

Sper că nu urmează ca Hollywood să facă un film cu Hitler și Stalin jucându-se în groapa cu nisip când erau puradei să ne facă să le plângem de milă.

Despre Oprhan: First kill nu mai am nimic de comentat, mă duc să-i pictez 4 tablouri fără talent.

2 out of 5 stars (2 / 5)

Recenzie YouTube:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Orphan

Orphan este un film horror, mai degrabă thriller, din 2009 căruia îi fac felul doar …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.