Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(2,5 / 5)
Ouija: Origin of evil, deși nu are vreun 2 în coadă, este continuarea porcăriei din 2014, considerată una dintre cele mai proaste producții din acel an.
De ce am mers la ăsta? Păi am auzit numai lucruri bune despre film și dacă tot e Halloween, hai să văd care-i treaba.
Ne trezim aruncați încă din primele secunde, cu logo-ul vechi al studioului, fix în mijlocul anilor 1960, într-o casă locuită de o mamă, Alice, și cele două fiice, cea mică, de vreo 9 ani, Doris, și cea mare, Lina, în clasa a zecea și cu mâncărimi în zona inferioară a trupului. Tatăl nu este în peisaj, fiind trecute la cele cerești.
Cu ce se ocupă mama? Cu vrăjeală. Nu din aia adevărată, ci cu vrăjeală falsă, de 2 lei, escrocând naivii care cred că ea poate intra în contact cu persoanele lor dragi decedate. La scamatorie participă cu mare succes și fetele, ele făcând parte din echipa tehnică, ocupându-se cu efectele speciale, ieftine dar eficiente, care bagă groaza în fraierii plătitori.
Dar într-o zi totul se schimbă din momentul în care în casă este adusă, bingo, o placă Ouija. Deși jocul are trei reguli simple, de ținut minte de către orice idiot, evident că tutele astea se apucă să invoce spiritele de capul lor, mai întâi mama de una singură, sceptică până în măduva oaselor, vrând să se convingă că jocul e tot o vrăjeală, apoi și Doris, dornică de a intra în legătură cu tatăl ei.
Intră în scenă Andreea Marin pentru că surprize, surprize, Ouija le aduce pe cap niscai spirite tare jucăușe care își găsesc locuință în trupul firav al lui Doris.
Mai băgăm în scenă și un popă văduv cu niscai dorințe păcătoase, care ar vrea cu Alice, dar nu i se permite, mai un don Juan care trage cu ochiul la pulpanele Linei și se strânge o mână de oameni taman buni de speriat de către spiritele cu chef de glume macabre. Asta la început, că mai târziu se cam plictisesc și o dau în chestii serioase și ale dracului de periculoase și mortale.
Nevăzând primul film, nu am intrat cu idei preconcepute, hotărât să urăsc filmul înainte să îl văd, așa că habar nu aveam la ce să mă aștept.
Sincer, mare brânză nu este de capul lui, nu e nici măgărie, așa cum se spune că este primul, dar nici vreo mare șmecherie așa cum reiese din vorbele care umblă aiurea prin fibra optică.
M-am amuzat teribil de reacțiile celor de la film, în mare parte puștani cărora abia le dădeau flocii pe la nas și adolescente care făceau schimb de impresii despre tampoane.
La orice sperietură previzibilă mai rău ca rezultatul alegerilor săreau în sus terifiați de ceea ce vedeau pe ecran, pe când pe mine, vulpe bătrână într-ale groazei, mă umfla râsul, neînțelegând cum se pot speria de ceva ce era anunțat cu surle și trâmbițe, știam ce va urma, era evident că o plapumă va fi smulsă cu forța, era clar că în oglindă se va ivi o apariție terifiantă, și încă vreo câteva asemenea trucuri ieftine folosite în sute de filme de groază.
Ouija abundă în astfel de tehnici de speriat naivii, lucru care îmi repugnă, neavând alte instrumente la îndemână pentru a provoca groaza într-un mod natural, nu forțat.
Abia pe final, adică în ultimul sfert de oră, povestea devine cu adevărat interesantă și începem să aflăm ce mama dracului e cu spiritele alea și ce intenții au cu adevărat, în afară de a speria adolescenții în călduri și puștanii cu chef de glume proaste.
Nu dă pe dinafară de violență, ba chiar pot spune că este destul de cuminte la acest capitol, nu tu mațe cu care să sări coarda, nu tu litri de sânge cu care să faci transfuzii, nu tu un cotlet de om să îți satisfaci foamea, doar niscai strâmbături oribile și o arătare mai fantomatică și scumpă la vedere.
De actori habar nu am, nu am auzit de ei până acum, așa că nu am ce să zic despre actorie, poate doar de aia mică de a jucat-o pe Doris, îți bagă ceva volți prin extremități.
Ouija primește o bilă albă pentru strădania de a ne face să credem că urmărim un film din anii 1960, ca un efect drăguț, din când în când, în partea dreaptă a ecranului mai apărea acel cerc alb folosit pe vremuri pentru a anunța proiecționistul că trebuie să schimbe rola la film.
Per total, Ouija: Origin of evil este un film cu notă de trecere, destul de banal pe la început și distractiv spre final, merge de o notă de 5.
Trailer
