Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Cel mai mare proiect realizat de Guillermo del Toro s-a numit Pacific Rim, un film lansat în anul 2013 ce a avut un buget de 180 de milioane de dolari.
🎬 Pacific Rim – Premisă
Se pare că această Terra este foarte atractivă ca habitat pentru speciile extraterestre din cinematografie.
De cele mai multe ori astea vin la noi fără viză, cu nave spațiale imense brăzdându-ne văzduhul.
De data asta, în Pacific Rim au ales ușa din dos, adică trec pe sub gard, cum s-ar spune pe la americani.
În fundul oceanul apare o Falie prin care ies fel și fel de creaturi gigant care atacă orașele suprapopulate.
Țările puternice nu stau de pomană, lasă deoparte disensiunile și creează un program, Jaeger, pentru a contracara monștrii distructivi.
Acești Jaeger sunt niște roboți gigant controlați de piloți umani.
Cel mai șmecher dintre aceștia este Raleigh (Charlie Hunnam – The gentlemen), fiind un maestru în a pilota asemenea arme de luptă, robotul său fiind Pericol Țigănes…., pardon, Gipsy Danger.
Putem spune, deși este previzibilă gluma, că-i un Jaegermeister.
Doar că și titanii evoluează odată cu tehnologia umană.
💭 Pacific Rim – Comentariu
Despre acest film putem spune că-i visul umed al lui del Toro pentru că i-a oferit toate jucăriile necesare.
O idee plină de fantezie care să-i permită să-și lase imaginația să o ia razna.
Dar și gologani grămadă necesari pentru a pune în practică tot ce și-a închipuit regizorul.
Iar rezultatul a fost un extaz vizual greu de egalat.
Am și uitat cât de frumos arată Pacific Rim din punct de vedere al imaginii.
Totul este la superlativ când vine vorba de asaltul coloristic vibrant.
M-am simțit ca într-un caleidoscop în care s-au ascuns cei mai mari pictori și s-au luat la întrecere pentru a crea cea mai încărcată pânză.
Uneori este prea mult, dar nu am cum să mă plâng de multitudinea de culori care sunt prezente la tot pasul, că de aia avem în cap obiectivul cu cei mai mulți pixeli, să îl punem la treabă, nu să-l căscăm la întuneric și alb-negru.
Ce îi reușește cel mai bine lui del Toro, în stilu-i caracteristic, este transmiterea unei senzații sublime de grandoare inegalabilă.
Indiferent ce spun unii și altele, că mărimea nu contează, ei bine aici ea are cea mai mare importanță.
Și când aceste creaturi kaiju folosesc Turnul Eiffel pe post de scobitoare, cred că v-am creionat o imagine sugestivă cu privire la mărimea lor.
Asta se traduce, evident întru ungerea suflețelului meu, prin zguduieli terestre ce strică scara Richter și prin distrugeri incomensurabile ale clădirilor, podurilor, orașelor, a tot ce este construit de mâna omului.
Se simte din plin când se ciocnesc Jaegerii cu kaiju pentru că parcă se cutremură toată încăperea mai ales dacă ai un sistem audio bine pus la punct.
Efectele speciale sunt unele foarte bune, aș putea spune chiar excelente, la 10 de ani de la apariție filmul continuă să arate nemaipomenit, spre deosebire de altele lansate recent care zici că-s realizate pe vreun Pentium III găsit prin pod.
Știu, sunt superficial din cale afară, mă comport ca un puradel căruia îi este captată atenția de zorzoane și nimicuri narative, dar Pacific Rim de asta a și fost creat, acesta i-a fost scopul, nu să mă zgândăre intelectual în fundul cerebelului.
Povestea este acolo să nu zicem că lipsește, fiind plină de clișee exagerate, cu stereotipurile clasice americane referitoare la gesturi înălțătoare de sacrificiu, la puseuri de eroism lacrimogen și alte asemenea elemente previzibile.
Pot să le folosesc ca arme letale pentru a doborî Pacific Rim, dar de ce s-o fac? Sunt pacifist din fire și, plus de asta, filmul mi-a promis cu totul altceva și și-a respectat angajamentul.
Este o combinație de Independence Day cu Godzilla, deci este clar la ce nivel trebuie să vă setați așteptările.
Pe mine m-a readus la stadiul de copil uimit, atât de mult m-au bucurat secvențele magistrale în care luptau Jaegerii cu fel și fel de kaiju care de care mai plini de imaginație și diverși în structura lor anatomică.
Și nu este deloc zgârcit cu asemenea confruntări, avem o groază, cât să mă sature pentru câțiva ani, spre deosebire de alte producții avare care se rezumă la 1-2 bumbăceli firave și atât.
Filmul are în el și o globalizare evidentă pentru a fi pe placul întregii lumi, practic unește toate continentele aici.
Pe lângă falnicii americani, în peisaj avem și chinezi mulți (singurii cu trei piloți într-un Jaeger), rușii cătrăniți (cu cea mai veche tehnologie dintre toți), câțiva europeni cu capsa pusă, bașca o japoneză (Rinko Kikuchi – Pacific Rim: Uprising) care vine la pachet cu respectul imens specific culturii nipone.
Și, dacă este să împing un pic coarda, liantul care ține la un loc acest conglomerat uman este colonelul Pentecost (Idris Elba – Three thousand years of longing).
Eh, și nu putea lipsi, chit că într-un rol secundar, mai mult comic, Ron Perlman (Hellboy).
🏆 Pacific Rim – Verdict
Este unul dintre cele mai popcorn filme, realizat cu un singur țel în minte: acela de a aduce o distracție tâmpă pe ecrane în cel mai flamboiant și fastuos mod posibil pe care îl permitea un asemenea buget în acele vremuri.
Și a reușit cu vârf și îndesat.
Să nu uit, rușine să-mi fie dacă o făceam, coloana sonoră este senzațională, imnul filmului are menirea de a trezi morții din somnul cel de moarte, atât de însuflețitor este prin ritmurile sale.
Datorită acelei teme principale am stat până s-a făcut ecranul negru, urmărind creditele de final, deși Netflix mă tot sâcâia cu recomandări de alte filme.
Mea culpa, nu îmi era cunoscut numele Ramin Djawadi, dar acum îl am pe radar. El a mai compus muzica pentru producții nesemnificative, nici nu cred că ați auzit de Iron Man, Game of thrones, Westworld sau House of the dragon.
Din păcate, acesta a fost și apogeul lui del Toro în ceea ce privește financiarul. Următoarele 4 filme regizate au avut cumulat un buget cu 10 milioane mai mic decât această producție.
Pacific Rim nu a avut succesul scontat, deși este un film impozant și falnic în ceea ce privește categoria blockbusterelor.
Din această cauză regizorul n-a mai primit bugetele dorite pentru a ne încânta cu imaginația sa.
Hai că m-am scufundat în amănunte ce nu au legătură cu filmul, asta deoarece m-a luat emoția la cât de frumos este Pacific Rim.
În ciuda sărăciei narative care n-are cine știe ce încântător în ea, prefer să mă concentrez pe spectacolul splendid din Pacific Rim și să-l aprovizionez cu 9 bombe nucleare.
(4,5 / 5)
