Puteți scoate marmelada din cămară că se duce Paddington in Peru și aveți un pic de răgaz s-o mâncați.
🎬 Paddington in Peru– Premisă 📖
Ursulețul năzdrăvan tocmai a devenit cetățean britanic și este tare mândru de această reușită.
Nu vă mirați că UK a acordat cetățenie unui urs, oricum englezii o dau oricui respiră, așa că nu este ceva ieșit de comun.
Paddington nu apucă să se bucure prea mult pentru că află că mătușa lui din Peru îi duce dorul. Așa că-și îmbarcă toată familia umană cu destinația Amazonul peruan.
Doar că ajuns acolo află de la maica stareță care avea grijă de mătușă că aceasta a dispărut.
Cum Paddington nu se lasă cu una, cu două, pornește prin junglă pentru a o găsi. Dar nu o face singur, ci cu ajutorul localnicului Hunter (Antonio Banderas – Babygirl).
💭 Paddington in Peru– Comentariu 🍿
La cârma filmului nu se mai află Paul King, cel care a regizat/scris primele două pelicule din această serie, și se simte asta.
Parcă s-a dus din farmecul incipient odată cu transformarea ursulețului într-o trilogie numai bună de muls bani pentru că a treia parte am găsit-o a fi lipsită de suflet.
Se simte ca un produs corporatist, realizat nu pentru că a apărut o idee bună, ci pentru că trebuia să fie făcut cu orice preț.
Povestea este destul de banală și seamănă ca două picături de apă cu multele altele care abordează genul aventurii sud-americane în căutarea unor comori de mult dispărute.
Să nu mai zic că previzibilitatea este la ea acasă, desfășurarea acțiunii nu reușește să surprindă deloc, așa-zisele răsturnări învolburate de situație fiind vizibile încă dinainte să înceapă filmul.
Totul se produce robotic, din obligație contractuală, fără pasiune sau vreo încercare de a inova ceva.
Știi de la bun început cine este cel rău, cine este cel și mai rău și cum se va termina toată tărășenia.
Teoretic, aceste aspecte narative fade nu ar fi reprezentat un mare impediment dacă filmul ar fi fost amuzant, că este unul destinat copiilor, nu sunt necesare contorsiuni cerebrale, ci doar să-i facă pe puradei să râdă.
Ei bine, sala destul de plină a fost tăcută ca la o înmormântare a unui dușman național, a fost liniște deplină, ceea ce nu este un semn bun pentru un asemenea film.
Nici nu mai știu ce cuvinte să înșir în articol pentru a mai caracteriza producția pentru că nu iese ceva anume în evidență care să merite elogii.
Personajele clasice sunt aceleași, doar că acum au mai pus ceva ani în pașaport, iar cele nou introduse sunt niște stereotipuri chiar supărătoare pe alocuri.
Măcar Antonio Banderas și Olivia Colman (The father) s-au distrat de minune în rolurile lor țăcănite, cântând și scălâmbăindu-se în toate felurile.
Dacă tot s-au băgat într-un film deșertic și fără zvâc narativ, și-au zis că nu strică să ofere niște interpretări exagerate, că oricum nu se așteaptă cineva la Oscaruri pentru astfel de roluri.
🏆 Paddington in Peru– Verdict 👍 sau 👎?
Am zis că poate sunt eu într-o pasă proastă de nu râdeam la năzbâtiile insipide ale ursulețului pe care deja le știam din celelalte două filme, dar nici juniorul nu a schițat vreun zâmbet.
Nu că-i vreo petardă mucegăită pelicula, doar că este seacă din toate punctele de vedere.
Zici că este un om care se duce la același serviciu după 20 de ani și o face mai mult în scârbă pentru că nu are de ales, nu pentru că-i face plăcere.
Finalul mai salvează un pic din epava care stătea să se scufunde definitiv, vine cu clasicele mesaje despre familie, apartenență, legături indestructibile, le știți prea bine.
Abordează un pic, dar fără să intre în tărâmul seriozității, și obsesia pentru material care orbește rațiunea și împinge omul la gesturi necugetate.
Și nu, aici nu o să fac o glumă despre CTP-ul supărat foc că și-a luat David Popovici o mașină scumpă în loc să meargă și el, ca tot săracul, cu autobuzul la antrenamente.
Am zis că o să fiu mai indulgent cu filmele pentru copii, dar când și puștanul strâmbă din nas, e clar că este ceva în neregulă, de aceea am să-i pregătesc doar 5 sendvișuri cu marmeladă.