Bine ați venit în Paradise, un serial disponibil pe Disney+, serial al cărui prim sezon tocmai s-a terminat.
🎬 Paradise – Premisă 📖
Am urmărit forșpanul abia după ce am finalizat cele 8 episoade și asta a schimbat complet ce voiam să scriu la acest capitol pentru că aș fi dezvăluit prea multe dacă mergeam pe conceptul inițial.
Așa că trebuie să sap adânc în cortex și să povestesc în alt fel pentru a menține misterul din acest serial.
Xavier (Sterling K. Brown – American fiction) face parte din garda de securitate a președintelui SUA (James Marsden – Sonic the Hedgehog 3).
Îl păzește ca pe o comoară inestimabilă, asta deși nu prea îl are suflet. Măcar atât pot spune, POTUS nu-i la Casa Albă, ci într-o comunitate liniștită unde își urmează cu sfințenie rutina zilnică.
Asta până când Xavier îl găsește cu creierii împrăștiați într-o baltă de sânge. Cum el este ultimul care s-a conversat cu Cal, automat, este și primul pe lista suspecților.
Și nici nu este de mirare că-i luat în colimator de cei care investighează moartea președintelui, avea un motiv serios să-l vadă fără suflare.
💭 Paradise – Comentariu 🍿
Serialul este unul al naibii de enigmatic, ritmu-i lent, dar în niciun caz plictisitor, iar scenariul este scris magistral.
Dezvăluirile își fac apariția în pas de melc, iar unele dintre ele sunt cutremurătoare și mi-au zguduit temelia cerebrală.
Prima dintre surprize, care vine în finalului episodului întâi, metamorfozează radical percepția pe care mi-o construisem în urma informațiilor primite pe parcurs.
Practic, a fost un tsunami narativ care mi-a măturat toate teoriile și a trebuit să șterg cu buretele calculele pe care le făcusem până atunci și să o iau de la zero.
Am mâncărimi în degete și nu știu dacă o să mă pot abține să nu pomenesc ceva ce nu trebuie, dar o să încerc să-mi construiesc părerea valsând pe lângă subiectul principal.
Ideea este că în acea comunitate aparent calmă și liniștită există personaje malefice care vor să strice utopia clădită cu multă grijă, bani fără număr și, mai ales, efort titanic.
Producția este un studiu fin, dar și tranșant, cu privire la spurcăciunea putredă care zace-n ADN-ul uman, unul care transformă orice paradis celest într-un iad veșnic.
Ah, stați liniștiți, puteți să vă alungați din minte ideea că toți sunt morți și își așteaptă judecata de apoi. Măcar atât pot să vă spun, teoria asta nu stă în picioare, personajele sunt cât se poate de vii.
Așadar, povestea plină de necunoscut începe să se desfășoare în fața ochilor privitorilor prin adoptarea stilul săritor în timp, prezentul se contopește cu trecutul într-un tot unitar care reușește să mențină interesul la cote înalte.
Bucăți mari din cele 8 episoade sunt dedicate caracterizării personajelor principale prin prezentarea trecutului acestora, fiecare capitol concentrându-se pe câte unul.
Această abordare este una inspirată, cel puțin în ceea ce mă privește, pentru că mi-a dat ocazia să-mi compar notițele la care am lucrat febril cu amănuntele oferite de aceste flashback-uri.
Uneori erau sincronizate, și mă bucuram că încă mai raționez corect, alteori o dădeam rău prin gropi, ceea ce m-a făcea să fiu și mai atent la ce se întâmplă.
Nimic nu-i întâmplător, totul se petrece cu un scop, iar piesele puzzle-ului care se înmulțesc cu fiecare episod încep să cadă la locul lor, dar fără a lăsa să transpire imaginea de ansamblu.
Cine l-a ucis pe președinte? De ce? Care-i treaba cu această comunitate restrânsă ca număr de locuitori? De ce nu mai sunt acceptați și alți oameni în sânul ei? Sunt toți cine pretind a fi?
Iată câteva întrebări care m-au măcinat în cele 8 ore ale primului sezon, unele și-au primit răspuns, altele au rămas în aer pentru altădată.
La cârma lui Paradise se află Dan Fogelman care anterior a scris în mare parte animații și comedii, așa că eram circumspect că s-ar descurca într-un gen total diferit.
Din fericire, serialul este unul excelent, inteligent și nu se coboară la nivelul mediocru al audienței. Din contră, încearcă s-o ridice din mocirla în care se scaldă.
Actoria, în general este bună, dar există o stea care strălucește natural și eclipsează tot în jurul ei.
Mă refer la Sterling K. Brown care este minunat în rolul principal (nu știu de ce aveam impresia că este mai bătrân) și are o prezență colosală chiar dacă nu beneficiază de un fizic de munte umblător.
Însă impune respect prin vocea fermă și privirea dârză, când deschide gura știi sigur că trebuie să-l asculți pentru că nu vorbește în van.
Nu spune multe, dar le zice direct, fără înflorituri telenovelistice.
Nici tehnic nu se prezintă rău, deși este un serial potolit, nu beneficiază de scene grandioase decât în rare cazuri, bine plasate pentru efect maxim.
Pe lângă povestea foarte complicată, că de unde pornește și unde ajunge până și Luceafărului i-ar lua mult timp să facă acest drum, pe mine m-a impresionat și coloana sonoră de excepție.
Este formată din melodii clasice, precum Eye of the tiger sau Another day in paradise (evident, nu?), dar într-o reinterpretare baladică, melancolică și lentă care m-a făcut pulbere.
🏆 Paradise – Verdict 👍 sau 👎?
Este un serial cu o poveste foarte bine conturată, cu indicii servite cu țârâita, dar pe care le poți pune cap la cap cu multă atenție, și care este și relevant pentru zilele noastre.
Societatea prezentată în Paradise nu diferă cu nimic de cea în care trăim, una pervertită de interese meschine și stricată de iluzia puterii supreme.
Nu va exista liniște și pace pe planetă atât timp cât umanitatea va supraviețui.
Chiar și de ar rămâne doi oameni pe pământ, tot se vor lupta pentru supremație purtând un război iscat din dorința oarbă de a conduce chiar și peste un tărâm sterp incapabil să susțină viața.
Combină thrillerul plin de îmbârligături narative surprinzătoare cu o satiră acidă la adresa oamenilor, atât cei mulți care urmăm ca orbii niște lideri descreierați, cât și conducătorii orbiți de o putere inutilă care, în final, tot în mormânt îi va duce.
Episodul 7 este unul cutremurător prin ceea ce transmite, anume că noi, plebea, nu suntem decât niște furnici în ochii celor mari și dacă așa ceva s-ar întâmpla în realitate, atunci ne transformăm instantaneu în carne de tun, corpuri dispensabile și lipsite de valoare.
Ceea ce se întâmplă acolo, în acel context, este înfricoșător prin realism, sunt convins că într-o asemenea situație fix așa se vor petrece lucrurile.
Sfârșitul sezonului 1 lasă loc de continuare pentru că povestea este departe de a fi terminată și sper să nu trivializeze cumva povestea, căzând în banalitate.
Înainte să mă duc să-mi pun la încărcat 9 tablete, vă mai zic că am învățat un cuvânt nou: calderă.
Dacă nu-l știți, nu-i căutați semnificația pentru că nu am mai rezistat și am erupt o surpriză.
(4,5 / 5)
Mulțumesc pentru recomandare. Un serial de spionaj în genul ,,Americanii ” mai pot găsi pe oarece rețele.
Nu am urmarit Americanii, dar daca vrei ceva cu spionaj, am vazut The day of the Jackal pe SkyShowtime. Foarte bun serial.
Da,foarte bun.Scenariul este tulburator.Interesant de stiut daca dialogurile sunt facute tot de scenarist.Sunt sclipitoare.Este a doua recomandare facuta de dvs.care se confirma.Multumesc.
Cu placere, se mai intampla sa le nimeresc si eu. Rar, dar se intampla :)).