Passenger 57

Passenger 57După ce am văzut Air Force One am zis să mai bag un film cu acțiunea într-un avion și Passenger 57 a fost la îndemână.

 

🎬 Passenger 57 – Premisă

John Cutter (Wesley Snipes – Blade) era mare șmecher în securitatea aeriană, doar că un eveniment tragic l-a adus cu picioarele pe pământ.

Acum este instructor și le face viața amară celor care nu știu cum să procedeze în cazul unor deturnări de avioane de către teroriști.

Dar un amic la cataramă îi pune o vorbă bună și John se trezește cu o slujbă nouă și bănoasă, dar trebuie să ajungă în alt oraș.

Așa că ia avionul.

Și să vezi mare belea, la bordul lui este transportat un fan al bombelor, Rane (Bruce Payne – Warlock III: The end of innocence), care nu pierde prea mult timp și pune stăpânire pe aeronavă.

Ce nu știe el este că va da de dracu` în persoana lui John care nu stă cu mâinile-n sân.

 

💭 Passenger 57 – Comentariu 🍿

Ce ți-e și cu memoria asta pe care nu te poți baza deloc, mai ales când nici lecitina nu mai are puterea de altădată.

Țineam minte că acest film, la vremea lui, mi-a plăcut pentru că era cu „bătaie‟ multă.

Am primit un duș rece revăzându-l acum deoarece mi-am dat seama că este nu doar banal din toate punctele de vedere, ci și slab ca acțiune.

Măcar este scurt ca durată, abia își târâie fundul peste 80 de minute pentru că povestea scârțâie din toate încheieturile și este extrem de simplistă.

S-a vrut o copie după Die hard 2, dar nu prea i-a ieșit pentru că nici acela nu este cine știe ce reușit.

Mă uit la ecran la pagina goală și nu știu ce aș putea scrie pentru a completa comentariul despre această producție.

Acțiunea este flască, nu impresionează cu nimic, niște pumni când și când, mai o împușcătură bleagă, ceva alergături, și cam atât.

Degeaba îl vedem pe John antrenându-se cu sacul de box și exersând diverse scheme de arte marțiale pentru că atunci când vine vorba de a presta cu pumnul, o face ca pe maidan, fără vreo grație anume.

Bașca, în loc să se folosească de spațiul claustrofobic al avionului, filmul părăsește destul de des acest mijloc de transport și își face de cap la sol, anulând în multe scene ideea de bază de la care a pornit.

Passenger 57

 

Ritmul este alert, asta e de bine, pentru că odată ce eroul dă nas în nas cu antagonistul acțiunea nu se oprește, dar senzația asta de sprint este generată și de faptul că filmul se termină repede.

Era grav dacă o mai și lălăia aiurea la cele 80 de minute cât durează.

Am fost invadat de valuri de melancolie că l-am văzut pe Wesley Snipes într-unul din rolurile principale de la începutul carierei, în același ani jucând și în White men can`t jump.

În rest, nimic interesant de raportat, personajul negativ nici că putea fi mai plin de clișee, un nebun nemilos, dar fără să dea prea multe dovezi de inteligență.

Să nu mai zic că procedurile normale de securitate pe un aeroport sunt călcate în picioare de zici că scenariștii (că a fost nevoie de mai multe minți luminate să scrie așa ceva) n-au pus în viața lor piciorul într-un avion.

De final, menționez că este și ridicol la nivel de atenție la detalii sau continuitate.

Știu că nu se poate film fără mici erori de editare, dar aici cu ochiul liber, fără stop cadru, am depistat una gigantică.

La un moment dat cineva împușcă doi agenți de securitate, unul în stânga, unul în dreapta.

Și în timp ce ăla din stânga este împușcat, l-am putut vedea în toată splendoarea în fundal pe cel din dreapta cum își așteaptă liniștit rândul fiind deja machiat cu gaura în țeastă și sânge scurs pe față.

Ținând cont de succesiunea scenelor, este clar că mai întâi a fost filmată bucata cu cel din dreapta, apoi actorul cu machiajul pe moacă a așteptat frumos să fie împușcat și cel din stânga.

Iar la montaj cele două omoruri au fost inversate de unde și mizeria asta de eroare.

Asemenea momente demonstrează un dezinteres aproape total în realizarea unor filme, li se fâlfâie de astfel de greșeli gogomane, practic o lipsă de respect la adresa publicului plătitor de bilete care vrea să vadă un film bun.

Sau dacă nu este bun, măcar să fie făcut cum trebuie la nivel tehnic, să se simtă o grijă la partea hardware, dacă software-ul dă rateuri.

 

🏆 Passenger 57 – Verdict 👍 sau 👎

Este un film făcut nu din pasiune, ci din dorința de a profita trendul pornit de Die hard-ul lui Bruce Willis.

Și se simte asta și în realizarea tehnică deoarece bugetul mic a adus cu sine multe constrângeri.

Nu există scene grandioase din punct de vedere al masacrului vehicular, nu tu explozii bombastice, nu tu prăbușiri de avioane, nimic catastrofal la nivel distructiv care să înflăcăreze ecranul.

Tocmai pentru că a costat puțin a reușit să fie un oarecare succes pentru că s-au păcălit suficient de mulți oameni pentru a-l urmări înainte ca recenziile orale să zboare din gură-n gură și să-i ducă buhul că-i slab.

Știu că-i spoiler, dar la naiba, filmul are peste 30 de ani și oricum este extrem de previzibil, m-a amuzat pe la început o replică a ăluia rău care are sens doar la nivel fonetic.

Așadar, actorul Payne zice „There won`t be pain‟.

M-am lăsat păcălit de nostalgie și n-am altceva de făcut decât să înghit 4 aspirine pe uscat.

2 out of 5 stars (2 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

A man of reason

A man of reason

A man of reason (Bohoja) vine din Coreea de Sud și vrea să ne încânte …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *