Pinocchio

PinocchioMașinăria infernală a lui Disney scuipă neîncetat remake-uri live action ale unor animații clasice îndrăgite de o lume întreagă. De ziua Disney+ a venit rândul pentru Pinocchio să aibă parte de un asemenea tratament.

 

🎬 Pinocchio – Premisă

Opera lui Carlo Collodi nu mai are nevoie de prezentare, că doar scândura din gard și șipca din cotețul câinelui nu au auzit, măcar în treacăt, de povestea lui Pinocchio.

Un bătrânel tâmplar singuratic, căruia îi țin de urât o pisică drăguță și un peștișor auriu, dar lipsite de puteri magice, sculptează o marionetă de lemn drept înlocuitor pentru fiul său dispărut.

Cum este tradiția când vezi câte o stea căzătoare, Geppetto (Tom Hanks – Forrest Gump) își pune rapid o dorință arzătoare.

Deși nu o auzim și nici nu ne-o zice, că altfel nu s-ar mai îndeplini, nu durează mult și ne dăm seama ce și-a dorit.

Anume ca Pinocchio, păpușa de lemn, să prindă viață și să devină un băiat adevărat. Cum știm că dorințele nu ne ies mereu așa cum ni le-am imaginat, Pinocchio prinde viață, dar nu este și un băiat adevărat.

Și apoi restul este poveste. La propriu.

 

💭 Pinocchio – Comentariu

Filmul Pinocchio se înscrie cu mult succes în categoria producțiilor live action create de Disney pentru a se adresa noilor generații.

Dar este o producție făcută fără pasiune și lipsită de suflet, de parcă ar fi o corvoadă imensă realizarea ei. Am urmărit pelicula fără să fiu mișcat nici măcar un cadru, nici măcar o secundă, puteam la fel de bine să mă uit la o bancă din parc pe care se găinițează păsările și probabil aș fi primit același bagaj sentimental.

La bază rămâne la fel ca animația de acum 8 decenii, dar doar în aparență. Conflictul intern este același, dar construcția din jurul lui este fundamental modificată pentru a fi în ton cu vremurile noastre.

Glumele sunt unele contemporane, dar lipsite de haz, și limbajul este mai modern, deși n-are nicio logică, acțiunea fiind plasată în urmă cu sute de ani.

Nu mai zic că Disney n-a rezistat ispitei și a băgat o reclamă deloc subtilă propriilor producții, lucru de înțeles atunci când are sens, dar nu și aici. Urmăriți ceasurile cu cuc din prăvălia lui Geppetto.

Aceste modificări n-ar fi nimic, să zic că nu afectează la nivel macro filmul, dar problema cea mai mare, una fatidică, vine la scenariul care face niște ajustări neavenite care transformă anumite secvențe într-o harababură aiuritor de ilogică.

Pentru cei care vă întrebați dacă filmul este cumințit pentru a nu speria sensibilitățile infantile ale audienței anului 2022, răspunsul este da, Pinocchio trece printr-un vârtos proces de curățenie care transformă mesajele originale în pilde confuze.

Dacă în animația din 1940 Pinocchio era transformat în măgar pentru că se purta ca un dobitoc, fuma trabuc și bea alcool, aici nici urmă de asemenea comportamente nocive, ceea ce face metamorfoza lui în măgăruș complet absurdă.

Este incredibil cât de mămos se dă Disney cu copiii, evitând să livreze niște mesaje pe un ton mai tăios, care să-și atingă ținta, de parcă puradeii zilelor noastre sunt niște fulgi de porțelan ce trebuie protejați cu orice chip să nu fie, dragii de ei, cumva traumatizați.

Varianta de Pinocchio din 1940 se ducea aproape spre animație horror, atât de dur era cu anumite situații pe care le prezenta fără perdea, simțind că mucoșii din fața ecranelor au capacitatea de a suporta astfel de imagini.

Pe când aici totul este searbăd, fără impact, este ca o omletă fără ouă, abia se screme să transmită firav câteva liturghii pleoștite.

Să nu mai zic că au dispărut melodii clasice, înlocuite cu unele banale, pe care le uiți peste 10 minute.

De asemenea, actoria este lemnoasă, spre exemplu Luke Evans (Furious 6) s-a uitat prea mult la Pirații din Caraibe pentru că-i doar o fadă copie a lui Jack Sparrow.

Pinocchio

Ferească sfântul, și cât de groaznic este din punct de vedere al efectelor speciale. De curiozitate am căutat informații despre buget, credeam că se situează pe la 20-25 de milioane de dolari, că-i o sărăcie de film. Am rămas șocat când IMDB mi-a zis că ar fi costat 150 de milioane.

Dumnezeule mare, ce au făcut de banii ăștia? Pentru că efectele speciale arată ca niște rebuturi rămase de la Thor: Love and thunder, de la hologramele penibile până la monștrii umbrelor vai morții lor.

Iar scenele cu ecran verde sunt dezastruoase, arată ca filmele din anii 1940-1950 când mașinile stăteau pe loc, oamenii mimau mișcările și în spate, pe un ecran, rula drumul.

Nimic nu pare verosimil, interacțiunile din actori și personajele create digital sunt lipsite de realism, iar CGI-ul este execrabil și denotă o lene imensă.

Hai măi serios, ce dracu`? Nu puteau găsi o pisică reală pe care Tom Hanks să o mângâie? Era musai să o facă și pe aia digital să arate ca naiba?

Nu se poate așa ceva, este impardonabil ca în anul 2022 să vii cu un produs atât de execrabil pe care l-aș fi scuzat dacă era realizarea unui student cu 10 dolari în buzunar.

Pinocchio

Știu că în spatele acestui flagel se află cerințele Disney greu de îndeplinit de către studiourile de efecte speciale, că termenele limită sunt atât de scurte încât nu există timp suficient pentru finalizarea lor.

Dar până la urmă este și vina lui Disney că toarnă atâtea producții, dar și a companiilor de efecte speciale că acceptă asemenea termene nerealiste.

Rezultatul se răsfrânge asupra experienței privitorilor care primesc o ciorbă nefiartă și fără gust.

 

🏆 Pinocchio – Verdict

Pinocchio este un alt eșec venit din uzina seacă a lui Disney care lansează numai filme lipsite de originalitate, ba ne bombardează cu miliarde de producții Star Wars și Marvel, ba strică moștenirea unor animații clasice transformându-le în remakeuri live action plictisitoare și anoste.

Până și perla lor în domeniul originalității, Pixar, a început să decadă în calitate.

Ce este mai trist este că generația mică de acum va crește cu ideea că acest Pinocchio este un film bun, așa că părinți și bunici, faceți-vă datoria și puneți-le animațiile clasice pentru că-s clasice dintr-un motiv întemeiat, au fost realizate cu pasiune și dragoste.

Observați că am fost cuminte și nu am pomenit nimic de schimbarea zânei dorințelor într-un monstru al caznelor și nici nu am comentat despre diversitatea forțată.

Dacă aș avea 3 dorințe, pe toate mi le-aș pune în aceeași direcție, să uit că am văzut filmul sau să nu fi fost făcut.

1.5 out of 5 stars (1,5 / 5)

Recenzie video:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Journey to the West: Conquering the demons

Journey to the West: Conquering the demons (Xi you: Xiang mo pian) este al zillion-ulea …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.