Dead men tell no tales sau Salazar`s revenge, depinde pe unde te prinde filmul, este a cincea filă din povestea Pirates of the Caribbean.
Din nou este căutat un artefact miraculos cu puteri nebănuite și o istorie fabuloasă transformată în legendă de necrezut.
Henry, puradelul lui Will (Orlando Bloom), este cel care pornește în aventura vieții lui pentru a găsi Tridentul lui Poseidon care se presupune că ar rupe toate blestemele mărilor cu scopul clar de a-l elibera pe tac-su, dacă își mai aduce cineva aminte cum și de ce a fost Will blestemat, eu unul nu am nici cea mai vadă idee.
Așa cum ne-a obișnuit această franciză, lângă Henry se lipește și una bucată fătucă, toată o inteligență ce frizează normalul de la acea vreme, deci e musai să fie vrăjitoare, dar intră în scenă și un nene rău, adicătelea taman Salazar, care vrea și el furca miraculoasă pentru a scăpa de propriul blestem, acela de a fi un mort veșnic umblător pe mare cu o corabie dărăpănată și care are un dinte împotriva lui Jack Sparrow.
Se pune la cale o aventură maritimă în care corăbiile se urmăresc în disperare în această cursă nebună de a pune labele pe artefactul slobozitor din blesteme.
Iar în momentele de acalmie, oho, și sunt multe, povestea trebuie să ne atragă cu ceva, și acel ceva se vrea a fi dragul nostru căpitan, Jack Sparrow, sufletul acestei serii care, aici, este mai mult un intrus în propriul film, este trecut la stadiul de maimuță de amuzament, ori cu el, ori fără el, povestea ar fi avut aceeași finalitate.
Dar era neapărat nevoie de el în peisaj că altfel nu se mai ducea lumea la film. Din păcate, giumbușlucurile sale nu mai sunt amuzante de vreo două filme încoace, a fost transformat dintr-un pirat neînfricat într-o caricatură de om lipsit de creier al cărui scop este să smulgă zâmbete forțate prin tâmpeniile pe care le face în permanenta sa stare de ebrietate și prin inepțiile crase pe care le scuipă pe guriță, de la sudalme abjecte până la misoginisme crăpătoare de sinapse.
Nu știu cine a crezut că faze gen: Ia uite, iar s-a îmbătat ca porcul sau Vai, și-a tras-o cu nevasta nu știu cărei căpetenii mai sunt amuzante în anul de grație 2017, dar, în mare parte, la asta se rezumă rolul lui Sparrow, acela de element de decor de cel pur kitsch, să umple timpul mort dintre secvențele de acțiune, care și alea sunt cam puțintele la număr.
Povestea a fost pe alocuri destul de confuză, cel puțin pentru mine, pentru că se făceau referiri la filmele anterioare de parcă ar fi fost niște capodopere ale cinematografiei și trebuia să țin minte fiecare detaliu, așa că de multe ori habar nu aveam despre ce vorbeau personajele. Dar și dacă o pricepeam cap-coadă, tot o ciorbă reîncălzită se numește că am văzut.
Ce e drept, acțiunea, aia puțină care a fost, nu a dezamăgit, prea rău, de arătat arată mișto, dar câte corăbii trăgând cu tunurile una în alta și morți aflați în diferite stadii de descompunere să mai vezi fără să te plictisești? Dar îi înțeleg pe producători, dacă aceeași mămăligă expirată aduce bani grei, de ce să te chinui să aduci ceva nou?
Eu unul aș vrea, dar va rămâne la stadiul de dorință, să văd un Pirații din Caraibe adevărat, nu pentru audiența generală, ci unul brutal, nemilos, care să picteze în culori reale viața de pirat, nu comedia asta presărată cu glume penibile pe care orice cretin le-ar scrie după o sticlă de votcă.
Vreau personaje verosimile, nu caricaturi de oameni care scapă din belele doar datorită unui noroc divin pentru că așa doresc scenariștii, și nu pentru că pun la cale niște planuri bine ticluite.
Și pe bune? Să copiezi din Fast and Furious? În halul ăsta s-a ajuns cu originalitatea ideilor la Hollywood?
Încerc să îmi mai aduc aminte din ce am văzut, dar după nici măcar o zi deja am uitat cea mai mare parte a filmului pentru că este de o banalitate sforăitoare.
Poate merită menționate efectele speciale, nu că ar fi vreo mare laudă la un astfel de buget, dar tehnica asta de întinerire a actorilor se îmbunătățește pe zi ce trece.
Dintre actori se remarcă doar Javier Bardem în rolul lui Salazar, dar nu primește atenția pe care ar fi meritat-o personajul negativ, trece rapid pe planul secund pentru a lăsa liberă scena lui Johhny Depp, care, deși tot răsare la fiecare cinci minute, rolul lui este superficial, nu contribuie cu nimic la poveste, este acolo doar să se scălâmbăie și să debiteze prostii pentru a face lumea să râdă. Stau și mă întreb ce s-a întâmplat de la prima apariție a lui Johhny Depp în acest rol care i-a adus o nominalizare la Oscar până la această producție jenantă.
Jack Sparrow nu mai este un pirat, este un circar aflat la finalul carierei. Cam la asta se rezumă acest al cincilea film din Pirates of the Carribean care primește, că-s mărinimos și într-o pasă bună, un 4.

Trailer:
LOL, daca stau sa iti citesc fiecare articol, cred ca nu m-as uita la vreun film…tu vezi doar partea proasta si am citit ceva dintre postarile tale. E adevarat ca unele ti-au placut, doar unele.
E doar o falsă impresie că doar unele, am postat 194 de recenzii, 104 din ele au primit note de la 7 în sus, adică aproape 54%, iar ştampila de film excelent, adică 9 şi 10 au primit 32 de filme, adică 16,50%, nici pe departe asta nu înseamnă „doar unele”.
Eu chiar sunt uimit de notele prea maricele acordate de autorul acestor recenzii, iar tu esti indignat de faptul ca e cam mofturos cand vine vorba de notarea unui film ?:)) Am ras
Sunt constient ca unele note sunt prea mari, dar asta e farmecul filmelor, nu poti fi obiectiv ca nu suntem (inca) roboti.
Asta zic si eu, nimeni nu e obiectiv, d-aia am spus acel lucru… uneori subiectivitatea pe care o arati ma face sa ma gandesc ca unele filme meritau mai mult, iar cele care au primit „stampila de nota excelenta” sunt prea supraevaluate. Oricum eu nu prea urmaresc recenzii si mereu cand citesc ma fac putin cam hater, dar faci o treaba buna :D. (y)
În mod clar că da, sunt filme excelente în opinia generală dar nu sunt dintr-o categorie care să-mi fie plac, altele știu că per total nu sunt pe gustul tuturor dar se încadrează în categoria care mă „gâdilă” plăcut.