Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Trilogia Poltergeist este închisă de acest film, Poltergeist III, apărut în 1988, un film care nu trebuia făcut, dar demonstrează cinismul dus la paroxism al celor de la Hollywood. Ba chiar se duce în dezgust.
De ce? Este simplu și cred că bănuiți motivul. Heather O`Rourke, interpreta fetiței Carol Anne, era grav bolnavă, dar, cu toate astea, a jucat în Poltergeist III. Din păcate pentru ea, a decedat cu câteva luni înainte de lansarea filmului, îngroșând astfel numărul actorilor morți la scurtă vreme după ce au terminat lucrul la această franciză.
Personajele principale inițiale se împuținează în acest film, părinții lui Carol Anne, precum și fratele ei, dispar din peisaj, doar ea și Tangina rămân pe metereze să susțină filmul.
Au mai trecut ceva ani peste Carol Anne care acum stă la mătușa ei, sora mă-sii, într-un zgârie-nori. Dar nu are nici măcar aici liniște pentru că boșorogul nemort Kane n-are stare-n opinci și vrea neapărat să se întoarcă pe tărâmul celor vii. Și cum are o fixație pedofilă, se ține scai de Carol Anne, că doar prin ea aparent poate să penetreze lumea ce nu a avut parte de câțiva metri cub de pământ drept cadou.
Avem personaje noi, astfel încât această parte a treia este o reiterație a primului film pentru că aici nimeni n-o crede pe Carol Anne că vede fantome, ci că este zuzu și trilu-lilu în căpșor.
Poltergeist III este cu adevărat tragic și emoționant, nu neapărat ca urmare a ficțiunii, a poveștii din film, a dramatismului intrinsec, ci din cauza faptului că am conștientizat că Heather O`Rourke este într-o mare suferință, fața ei buhăită nu lasă loc de interpretări și mi se rupea sufletul urmărind-o cum își făcea treaba profesionist, ca un om matur, pentru că nu arăta deloc că suferă, deși fizicul ei spunea altceva.
Dar trecând peste acest aspect pe care nu l-am putut ignora, revin la filmul care o ia într-o direcție diferită, Kane, antagonistul mort, nu mai arde gazul de pomană, trece la lucruri serioase, astfel încât m-a prins cu șiretul nelegat în câteva secvențe neașteptate de mi-am luat-o regal în bot.
Este cel mai violent dintre cele trei filme, deși efectele sunt dintre cele mai penale, dar reușesc să transmită niscai dezgust pentru că unele scene, deși nu sunt chiar oripilante sau cutremurătoare, au avut calitatea de a mă zgudui la temelie, atât prin implicațiile lor, cât și prin noutatea lor, și asta mă face să trec la următoarea observație.
Despre Poltergeist III pot spune că este și cel mai imaginativ, se folosește foarte bine de stratagema oglinzilor care sunt peste tot în acel zgârie-nori și creează câteva secvențe hipnotice care te bagă într-un straniu joc de-a realitate vs iluzie, nu știi cine cum care este și prin acest aspect reușește să se desprindă de predecesoarele lui care au avut cam același modus operandi.
Întreaga clădire este împânzită de oglinzi, ceea ce creează un mediu propice unor palpitații cardiologice zdravene, bașca sunt și alte elemente horror bine gândite, dar slab realizate tehnic, pentru că bugetul a fost redus la jumătate față de The other side, dar și din cauza faptului că nenea care s-a ocupat de regie nu este deloc strălucit în această meserie.
Să o scriu pe șleau, Poltergeist III ar fi fost un film excelent dacă pica în mâinile unora care se pricep.
Filmul a fost demolat din toate părțile, atât de critici, cât și de audiență și, deși sunt de acord că este inutil și macabru, opinia este cu totul alta și chiar de deranjez pe cineva, am un cot și mă doare.
Știu că sunt într-o minoritate atât de mică încât nici nu am dreptul la o literă din alfabet, dar în ciuda negativismului care înconjoară filmul, mi s-a părut cel mai reușit pe partea horror, că în rest are multe, dar multe, probleme. Mie însă mi-a satisfăcut bucata de groază, fix cea care contează cel mai mult într-un asemenea film. Plus că, probabil, pentru o scurtă perioadă de timp, mă va face să mă uit cam chiorâș la o oglindă.
Nu este bine regizat, scenariul este incoerent pe alocuri (și jumătate din cuvintele rostite sunt Carol Anne), actoria venită din partea adulților este vai de ea, este inutil, povestea se putea termina lejer după primul Poltergeist, dar a lăsat asupra mea o impresie puternică, fiind un horror dublu tragic (ficțiune + realitate). Probabil sunt prea afectat de urmărirea acestui film, știind soarta avută de săraca Heather O`Rourke, dar dacă mi-a plăcut mai mult chiar și decât originalul Poltergeist, asta e, n-am ce face, îi dau 8.
(4 / 5)
