Pruncul, petrolul și ardelenii

Pruncul, petrolul și ardelenii încheie trilogia Ardelenilor, o serie de filme românești având drept peisaj Vestul Sălbatic din USA de la finele anilor 1800, trilogie ce mai cuprinde Profetul, aurul și ardelenii și Artista, dolarii și ardelenii.

Ehe, anii s-au așternut peste frații Brad și se vede în perciunii mai albi ai lui Traian (Ilarion Ciobanu), în barba țepoasă a lui Ion (Ovidiu Iuliu Moldovan) și în forța din vintrele lui Romulus (Mircea Diaconu).

Se pare că într-un final, după atâta amar de colb ridicat de copitele cailor, frații Brad s-au așezat la casa lor, cumpărând o fermă dărăpănată aflată în mijlocul coclaurilor care nici măcar apă nu are prin preajmă. Noroc cu vecinii unguri care o mai rup un pic pe românește (cam mare coincidența) că le mai dau ceva apă și subiect de discuții politice.

Dar n-au deloc baftă băieții din Poplaca pentru că ferma cumpărată este pe radarul unui baron local care vrea, cu orice preț, să pună labele pe tot pământul din apropiere. Dacă vrei să vinzi, bine, apuci să trăiești, dacă te încăpățânezi și nu cedezi în fața presiunilor lui McCallum (Ștefan Iordache), ai pus-o de-o fericire pentru popă / gropar pentru că o să aibă de muncă.

Așa cum este lesne de înțeles, Brazii noștri nu pleacă fruntea în fața nimănui, ca atare, se pregătește o lupă ca-n poveștile clasice cu cowboys.

Regia filmului Pruncul, petrolul și ardelenii este semnată de Dan Pița care revine la cârma trilogiei după ce Artista, dolarii și ardelenii, regizat de Mircea Veroiu, mi s-a părut de o calitate cel puțin îndoielnică.

Și se simte din plin revenirea regizorului original pentru că scenariul este cel mai cizelat dintre toate filmele, povestea este complexă, înnoadă mai multe fire narative și se concentrează în mod egal pe fiecare dintre cei trei frați.

Ion Brad își vede de meseria lui de vânător de recompense, Traian o arde-n taclale amicale, și nu prea, cu vecinul ungur, în timp ce Romulus se pregătește să devină tată. Toată lumea are câte ceva de făcut în acest film și asta a asigurat o diversitate binevenită, alternanța dintre cele trei planuri narative contribuind la curgerea fluentă a acțiunii.

Din păcate, dispare din peisaj Bob, dar există o explicație plauzibilă.

Din fericire, se întoarce umorul generat de naivitatea baciului Traian care încă n-o rupe pe engleză și are probleme mari în a se înțelege cu americanii care nu cunosc semnificația semnalizărilor acestuia.

Ba chiar umorul este mai pregnant aici pentru că este introdus un personaj trăsnit, un popă ce arată precum cocioaba neamului Brad, adică fără țigle pe casă, interpretat de nimeni altul decât regretatul Jean Constantin. Ca o mică paranteză, din păcate mulți dintre actorii acestei trilogii sunt regretați.

Interpretarea aparte a lui Jean Constantin, ce aduce aminte de personajul Ismail din serialul Toate pânzele sus, cu ticurile clasice și felul de a rostogoli vorbele, îți va însenina ziua.

Plus că acțiunea este și ea la cote înalte, avem dueluri tensionate în care Ion își arată îndemânarea în mânuitul rapid al pistolului, nu lipsesc nici confruntările la grămadă între două forțe combatante numeroase care se lasă cu fel și fel de decese care mai caricaturale, care mai credibile, dar, și aici intervine elementul nou, sunt prezente și câteva explozii.

Cascadoriile rămân de apreciat, chiar nu-mi venea să cred că au putut fi realizate așa cum sunt prezentate în film, și mă refer, din nou, la cele care implică prezența cailor. Deși sunt sigur că s-a lăsat cu ceva accidente în rândul armăsarilor, secvențele sunt spectaculoase.

Pruncul, petrolul și ardelenii mi-a plăcut cel mai mult dintre cele trei filme pentru că are ceva ce celorlalte două le lipsește, anume momentele emoționante, și aici sunt câteva care aproape că m-au adus în pragul lacrimilor, fie că este vorba de bunătatea incomensurabilă a lui Traian care nu-și lasă vecinul la greu, deși se tot ciondănesc, fie de partea finală care mi-a pus în nod în gât.

Actorii sunt la înălțime, Ilarion Ciobanu împrăștie carismă rurală la fiecare replică, iar Ovidiu Iuliu Moldovan este perfect în rolul său, are o figură emblematică pentru un personaj cowboy.

Singurul aspect, care aici a fost mai rău ca oricând, este, evident, limbajul. Se vede că dublajul a dat chix, sunt multe nesincronizări audio, replici în limba engleză greșite din punct de vedere lexical, plus că până și cuvintele sunt scrise pocit. Aici însă nu știu dacă fie nu s-au priceput cei însărcinați cu această parte, fie și-a băgat codița comunismul, să arate că americanii sunt analfabeți.

Vedeți imaginile de mai jos:

Corectată, în stil românesc, imediat în aceeași secvență, dar la o altă dublă

și altă eroare

Și cât de premonitor a fost Pruncul, petrolul și ardelenii? Poate că nu vreți să vedeți filmul, dar măcar astea 15 secunde vă vor lovi direct la temelie.

Și toate ca toate, dar coloana sonoră este wow, niște melodii care se duc direct la suflet, fetele de la grupul 5T și Mircea Romcescu făcând o treabă minunată interpretând melodiile compuse de Adrian Enescu.

Gata și cu trilogia Ardelenilor, sper că am trezit ceva în voi, fie nostalgie pentru filmele românești vechi, fie măcar un dram de interes de a le urmări. Pentru Pruncul, petrolul și ardelenii am pregătit 9 cisterne pline de țiței.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

 

 

#nipemi #nipemiro #recenzii #recenziifilme #pruncul #petrolul #ardelenii #poplaca

About admin

Check Also

Free Guy

După multe amânări, iată că Free Guy are curajul să iasă la lumină doar în …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *