Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Știam că a fost un remake al originalului Psycho al lui Alfred Hitchcock dar, în marea mea ignoranță, habar n-am avut că Psycho este o franciză având chiar 3 continuări.
Acest Psycho 2 a apărut la 23 de ani de la original și pare mai mult o producție de televiziune după modul de filmare.
Anthony Perkins își reia rolul legendar, anume Norman Bates, și din distribuția originală o mai avem și pe Vera Miles jucând-o pe aceeași Lila Crane.
Ce naiba i-a găsit pe producători să toarne după 2 decenii un sequel pentru Psycho ? Chiar atât de bună să fi fost povestea? Sau lipsa de inspirație și dragul de bani? Deși Psycho nu urla exact a blockbuster.
Filmul pornește cu scena dușului din primul film și am crezut că s-a prostit careva și a înregistrat Psycho 2 peste original, dar este doar o reîmprospătare a memoriei.
După 2 decenii de pictat pereții cu privirea, Norman este eliberat de la spitalul de nebuni, statul considerând că s-a însănătoșit suficient de mult încât să nu mai fie un pericol pentru societate și îl expediază cu fundiță, cu surle și trâmbițe, înapoi la Bates Motel care acum este manageriat de altcineva deși, practic, este în continuare proprietatea lui Norman.
Dar pentru a fi reintegrat în societate și a aduce taxe la buget, Norman este nevoit să se angajeze ca ajutor de bucătar la o bodegă apropiată unde o cunoaște pe Mary (Meg Tilly). Norman are însă gânduri mari, nu îi place direcția managerială adoptată de cel care se ocupă acum de motel și vrea să-și reintre deplin în drepturi.
Doar că la motel încep să se petreacă lucruri stranii care bagă pe toată lumea într-o ceață psihologică greu de penetrat.
Nu-mi vine să cred că un asemenea film, de la care nu am avut deloc așteptări, mi-a plăcut atât de mult.
În mod clar nu se ridică la nivelul subtilității inserate de Alfred Hitchcock în original, nu are nici pe departe simbolistica primului Psycho, dar partea secundă are o poveste îmbârligată care te aruncă în două direcții complet diferite, ambele viabile și argumentate dar, în același timp, ambele putând fi și înșelătoare.
Ideea este că la motel începe să se moară și nu știi dacă este mâna lui Norman, a cărui nebunie cauzată de matricid a recidivat sau altceva mai întunecat și supranatural se petrece în incinta motelului blestemat?
Și filmul îți oferă indicii care te duc când într-o direcție, când într-alta și această tactică scenaristică m-a făcut să apreciez filmul. Chiar dacă am ghicit (deși doar parțial) relativ repede ceea ce credeam că se întâmplă, Psycho 2 a reușit să mă facă să mă îndoiesc de propriile mele gânduri, atât de mult ping-pong a jucat scenariul cu creierul meu.
Și Anthony Perkins strălucește din nou în rolul lui Norman Bates, deși acum pare îmblânzit, comportamentul lui timid, împiedicat, de tăntălău care se fâstâcește în prezența sexului frumos, denotă faptul că s-a schimbat. Însă oare unde zace adevărul? Chiar s-a vindecat Norman sau în cei 22 de ani în care a stat închis s-a perfecționat în arta decepției?
Nu risc să mai scriu despre poveste sau despre jocul actoricesc, să nu las loc de interpretări, dar măcar pot să pomenesc de atmosfera care este una jovială și tensionată în același timp, creând un sentiment tare ciudat, te simți bine, dar în același timp îți dai seama că lucrurile nu-s tocmai în regulă, parcă îți este milă de Norman cel reintegrat în societate dar îți aduci aminte că Norman este, totuși, Norman fucking Bates.
Psycho 2 este evident color și asta parcă a știrbit din teroarea locației, parcă nu mai este atât de amenințătoare casa ororilor care în primul film era una lugubră, întunecată, arătată mai mult noaptea, acum arată ca o casă normală. Și nu știu ce naiba filtre au fost folosite la filmare, dar imaginea arată rău, fix ca un serial de televiziune din acela care durează la infinit, dând senzația de bagatelizare, de ieftin.
Însă scenariul care mi s-a părut surprinzător de bun transformă Psycho 2, dincolo de neajunsurile tehnice, într-o continuare demnă de numele lui Alfred Hitchcock, povestea fiind, culmea, mai imprevizibilă ca în original. Poate așa mi s-a părut pentru că de Psycho știe toată lumea, dar de Psycho 2 abia acum am auzit, deci nu aveam idee despre film și asta a dus la o experiență dezvirginatoare destul de reușită cât să-i împănez lui Psycho 2 nici mai mult, nici mai puțin, de 8 păsări.
(4 / 5)
Trailer:
