Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
100 Top AFI
Locul 094 – Pulp fiction
Pulp fiction este al doilea film regizat de Quentin Tarantino care i-a și adus prima nominalizare la Oscar pentru regie, dar și o statuetă pentru scenariu.
Filmul prezintă mai multe fire narative cu drumurile lor separate, în aparență, dar care se întretaie când și când, creând un conglomerat de poveste care capătă sens cu fiecare scenă ce se derulează în fața ochilor spectatorilor.
În principal ne sunt prezentate destinele a doi asasini plătiți de un mare mahăr gangster să-i recupereze ceva valoros (faimoasa valiză), a soției acestuia pe care unul din asasini trebuie să o dădăcească și a unui boxer ratat care-și vinde mândria pe bani.
Samuel L. Jackson și John Travolta joacă rolul duo-ului asasin, Jules și Vincent, doi oameni aparent normali, dacă este să ne luăm după conversațiile banale pe care le poartă între îndatoririle ce le sunt puse-n cârcă de către șeful Marsellus, care te determină să-i îndrăgești, deși sunt niște nemernici care ți-ar lua smalțul de pe dinți fără să crâcnească.
Cei doi sunt rotița care învârt întregul film, în jurul lor gravitează celelalte personaje, fiecare țesând o pânză scenaristică din ce în ce mai îmbârligată și care se apropie periculos de Jules și Vincent.
Nici nu am ce să mai povestesc din film pentru că Pulp fiction este o producție cu totul aparte, este greu de descris în cuvinte finalitatea acestei pelicule.
Chiar denumirea filmului ne duce cu gândul la un exercițiu de imaginație din partea creatorului Quentin Tarantino, o demonstrație de tehnică și stil, chiar dacă fără prea multă substanță și sens profund, nu că n-ar duce lipsă și de așa ceva.
La modul cel mai serios, Pulp fiction este un film despre totul, dar despre nimic, nu are un început concret și este lipsit de finalitate evidentă, doar ne prezintă aventurile, uneori brutale, alteori amuzante, când și când dramatice, ale unor personaje pestrițe, dar aventuri care vin dinspre nicăieri și duc către nicăieri.
Dar nici nu contează asta, Quentin Tarantino a reușit să contureze un scenariu complet surprinzător, ce să mai, cu greu poți uita dialogurile din film și modul elaborat și sofisticat prin care personajele își exprimă gândurile.
Da, este plin de înjurături, că doar în film este prezent Samuel L. Jackson, avem parte inclusiv de cuvântul interzis care începe cu N, însă în nicio secundă nu este folosit în scop rasist, ci doar ca o dovadă de putere, o exercitare a dominației celui tare asupra celui slab. Cu toate înjurăturile prezente, găsești în film o simfonie poetică în modul în care oamenii discută despre orice lucru ordinar, de la denumirile de fast food în alte țări până la citate din Biblie.
Tarantino reușește să creioneze o pleiadă de personaje memorabile care au în bagaj replici inteligente, amuzante, înțelepte, cu destule referințe despre cultura pop a acelei perioade și cu observații despre comportamentul uman.
Povestea progresează nu numai temporal, ci și moral, și observăm cum personajele se schimbă, chiar dacă aparent doar milimetric, ca urmare a peripețiilor prin care trec și a întâlnirii unor oameni care le provoacă niște cutremure în mentalitate.
Nu cred că filmul poate fi numit unul de acțiune, ci mai mult o comedie extra neagră ambalată sub forma unui gangster movie. Sunt prezente și ceva scene mai efervescente, destul de violente, care implică până și niște creieri împrăștiați peste tot, dar sunt sporadice.
De bază rămâne însă dialogul absolut delicios, de parcă suntem într-o piesă de teatru shakespeariană modernă, și nu te mai saturi savurând cuvintele cu tâlc și replicile fâșnețe azvârlite de personaje cu o lejeritate debordantă.
Ce mama naibii aș putea spune de actorie când trei dintre actori au primit nominalizări la Oscar? Personajele interpretate de Samuel L. Jackson, John Travolta sau Uma Thurman au devenit legendare, este imposibil să nu fi auzit repetată o replică a vreunuia dintre ei sau nu fi văzut vreun meme în special cu personajul Vincent Vega.
Dar ceva tot trebuie să comentez negativ de film și probabil că au fost făcute cu intenție, dar tot m-au deranjat câteva erori evidente de continuitate sau de editare. Presupun că au fost cu intenție pentru că sunt atât de uriașe încât mi-e greu să cred că au fost trecute cu vederea la editare. Adică sper că-s intenționate.
Pulp fiction este și va rămâne cu siguranță un film de referință în istoria cinematografiei pentru că prezintă o altă latură a filmelor cu mafioți/gangsteri/traficanți de droguri, ceva ieșit din tipare și care te ia prin surprindere tocmai prin comportamentul neașteptat al anumitor personaje. Sau cel puțin așa credem noi, că este neașteptat, pentru că așa am fost învățați după zeci și sute de filme de acest gen făcute pe același tipar.
Îi dau doar 9 pentru că are câteva elemente care nu m-au satisfăcut pe deplin și m-a lăsat zvârcolindu-mă în niște dureri interne infernale cu gândul la ce dracului era în valiză.
(4,5 / 5)
Trailer:
