Rain Man

admin 3 săptămâni ago Drama, Oscar Best Movie 2 Comments 124 Views

1988

Rain Man este o dramă cu rating R de peste 2 ore care a înhățat patru premii Oscar.

Și pe bună dreptate.

Ups, deja am dat un mic spoiler pentru verdict.

🎬 Rain Man – Premisă

Înainte să fugă de mama focului după fel și fel de misiuni imposibile, Tom Cruise (Tropic thunder) vindea mașini.

Cel puțin asta este meseria personajului său din acest film, Charlie.

Norocul pare că-l părăsește deoarece o afacere bănoasă stă să pice și el este îndatorat până-n gât.

Și chit că nu este el prea înalt, datoriile sunt babane.

Colac peste pupăză, află și că tac-su a mierlit-o.

Cum nu se avea deloc bine cu el, nu speră la cine știe ce moștenire, dar i se aburesc ochelarii de soare când află din testament că babalâcul avea o avere de 3 milioane de dolari.

Pe care însă nu i-o lasă lui, ci unui beneficiar misterios.

Iar acesta este Raymond (Dustin Hoffman – Kramer vs. Kramer), fratele mai mare al lui Charlie de existența căruia abia acum află.

Bașca, Raymond este și autist.

💭 Rain Man – Comentariu 🍿

La prima vedere, nu ar fi vreo mare ecuație matematică greu de rezolvat această premisă, în cuvintele americanilor este un „road-trip movie‟, o călătorie lungă întru descoperirea sinelui.

Elementul care evidențiază această producție de altele este, în mod cert, personajul autist Raymond care reprezintă boaba de originalitate a filmului.

Și, odată cu prezența lui, este adus în atenția publicului acest defect genetic care afectează viața multor oameni. Iar spectrul lui este unul incredibil de vast.

Filmul a ales să îl așeze pe Raymond în zona favorabilă (dacă se poate spune așa ceva în acest caz) a spectrului, el fiind practic un geniu când vine vorba de concepte abstracte, dar un inadaptat la nivel social.

Cei doi frați sunt cum nu se poate mai diferiți.

Raymond nu are nicio vină că nu se poate descurca de unul singur printre ceilalți, având anumite tabieturi stricte și iritante, iar lipsa lor îi aruncă viața într-un haos infernal.

Charlie, în schimb, este de blamat pentru comportamentul său mitocan, nesimțit, lacom și ignorant.

Pentru el contează doar banul, prea puțin îi pasă de cei din jurul său, chiar și de apropiații intimi.

Iar asta îl face dezagreabil. Pentru început.

Însă pe măsură ce odometrul numără kilometrii parcurși, relația dintre cei doi frați capătă valențe diferite, unele previzibile, dar eficient pe plan sentimental.

Chiar dacă este catalogat ca o dramă, Rain Man pare mai degrabă o comedie ușurică în care Charlie devine tot mai exasperat de necesitățile lui Raymond pe care el nu le înțelege.

De aici rezultă câteva scene umoristice fără însă a se face vreo clipă mișto de afecțiunea de care suferă Raymond, aici filmul umblă cu mănuși sensibile și tratează subiectul cu bun simț.

Și aceste situații prin care trece Charlie ne arată cât de puțin știam (la acea vreme) despre această disfuncție genetică, una care demonstrează atât fragilitatea minții umane, cât și complexitatea incredibilă a creierului.

O singură conexiune dacă nu este bine făcută duce la rezultate catastrofice și o viață distrusă iremediabil, una trăită departe de conceptele noastre de normalitate.

Și, așa cum am menționat anterior, cazul lui Raymond este unul fericit, el poate comunica în stilul său, raționa coerent în anumite momente și, mai presus de toate, are o minte sclipitoare atunci când este pus în fața unor probleme ce țin de emisfera stângă.

Filmul m-a impresionat prin două aspecte strâns legate unul de altul.

În primul rând, relația dintre frații regăsiți după zeci de ani este una ce are menirea de a-ți iradia sufletul cu sentimente dintre cele mai calde.

Interacțiunea dintre ei este de așa natură încât poate sensibiliza orice gândire paralizată lacrimal.

În al doilea rând, oare mai are rost să menționez că Dustin Hoffman face unul dintre cele mai bune roluri din istoria cinematografiei?

Desigur, acum probabil ar fi hulit, că n-are el treabă să interpreteze ceva ce nu este, de parcă nu asta ar fi exact definiția actoriei, dar partitura lui este FABULOASĂ!!!

Nu am avut deloc tangențe cu persoane care să sufere de această tulburare cumplită care te face să trăiești captiv într-o lume proprie neînțeleasă de cei din jur, dar jocul lui Hoffman este monumental.

Se pierde complet în rol și îl vedeam doar pe Raymond și deloc pe Hoffman.

Iar anumite subtilități în gestica minimalistă și unele replici improvizate m-au tulburat vizibil de n-am mai rezistat și am ridicat porțile digului.

Și Tom Cruise demonstrează că le are cu actoria, era perioada lui de glorie în ceea ce privește rolurile complexe și cu multă pulpă interpretativă înainte să intre în pielea lui Ethan Hunt din franciza Mission: Impossible.

Doar că aici, așa cum se întâmplă de obicei, a fost atât de eclipsat de Dustin Hoffman, încât este, de regulă, trecut cu vederea.

Barry Levinson a făcut o treabă excelentă cu acest film, folosind anumite unghiuri atipice tocmai pentru a acomoda unul din tabieturile personajului Raymond.

De asemenea, este unul dintre primele filme pentru care a compus muzica Hans Zimmer care a și fost nominalizat, ulterior câștigând statueta pentru The lion king și Dune: Part one.

🏆 Rain Man – Verdict 👍 sau 👎

Deși dramele de acest gen nu sunt favoritele mele, atunci când ele își ating ținta, apoi fac ravagii în sufletul meu.

Eu unul nu am ce să îi reproșez filmului.

Poate cei care știu mult mai bine cum se comportă un autist de genul savant să poată identifica niscai neconcordanțe inserate în film doar de dragul ficționalizării cinematografice.

Însă mie mi s-a părut că a tratat subiectul cu cea mai mare grijă și abnegație, am simțit mai mult pasiune decât dorința de a monetiza dramele reale ale unor persoane.

Este pentru prima oară când îl urmăresc, așa că nu știam exact cu ce se mănâncă, eram pus în temă doar cu privire la povestea în general și iată că efectiv m-a rupt.

Mai ales când am făcut legăturile necesare între anumite scene aparent fără legătură între ele, dar care ulterior capătă un cu totul alt sens și m-au dărâmat psihic.

Pentru mine a devenit unul dintre cele mai drăgăstoase și lipicioase de suflet filme din câte am văzut, din lipsa unor epitete mai adecvate sau inspirate.

Este despre dragoste, înțelegere și compasiune.

Este sensibil, împăciuitor și emoționant.

Prin urmare, nu am altă variantă decât să-i ofer, spre numărare, nu mai puțin de 10 pachete de cărți.