Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
După 30 de ani de la Rambo III, iată că Sylvester Stallone iese din ascunziș cu Rambo și atât. De fapt eu am prins versiunea „uncut‟ care se numește John Rambo. Filmul este regizat și scris (nu singur) de către Sly Stallone.
🎬 Rambo – Premisă
Ehe, trecut-au anii peste veteranul Rambo care a lăsat deoparte viața de soldat cu aptitudini letale pentru inamici, că de aia a ajuns la filmul cu numărul 4 și el încă este în viață.
Acum își dedică timpul viperelor (cele din natură) și când și când mai face pe barcagiul, plimbând turiștii prin Thailanda.
Dar premisa acestui film nu este una peisagistică deoarece în apropiere, Burma, avem parte de un genocid care are ca scop eradicarea populației Karen (nu, nu acele Karen).
Un grup de misionari americani vrea să ajungă într-o zonă grav lovită de insurgenți pentru a duce alimente și medicamente și îl antamează, cu greu, pe Rambo să-i transporte fluvial până acolo.
Ăsta nu și nu, că-i cam cinic și știe că nu se va schimba nimic, dar până la urmă este convins.
Și de aici avem parte de eterna misiune de salvare în centrul căreia se află nimeni altul decât Rambo, că pe el pică mereu măgăreața.
💭 Rambo – Comentariu
Oarecum Rambo revine la rădăcinile obârșiei din primul film, First blood, pentru că aici povestea joacă un rol important, iar acțiunea nu vine decât târziu, în a doua jumătate a peliculei.
Deși este o producție de război, Rambo propovăduiește pacea, un deziderat derizoriu.
Doar știm că pacea este o utopie mai fantasmagorică decât aterizarea extratereștrilor pe Terra.
Cum bine spune și Rambo, omul este croit pe război, iar pacea vine doar accidental, ca o pauză între conflictele armate.
Însă se simte că s-a pus suflet în scenariu, nu cred că Stallone (Guardians of the galaxy 2) și Monterastelli au scos din burtă amănunte legate de carnagiul din Burma și nici nu s-au inspirat folosind vreo pagină de Wikipedia, informațiile prezentate sunt prea detaliate pentru a nu avea ceva conotații mai personale.
Acest timp petrecut în mijlocul personajelor are menirea de a creiona un antagonist de-a dreptul mizerabil, un criminal feroce care ucide de distracție și care n-are nici o milă, niciun dram de compasiune, un monstru diavolesc care l-ar speria și pe un Lucifer aflat în perioada sângerie a lunii.
Ce să mai, imaginile prezentate sunt de-o brutalitate extremă, una care te oripilează de ți se pune un văl negru pe ochi.
De aceea, anticipația confruntării finale atinge paroxismul și fierbi în suc propriu așteptând deznodământul.
Și apoi vine acțiunea, una dintre cele mai sălbatice văzute în asemenea filme.
Nici măcar filmele de tip „body horror‟ nu prezintă grozăviile pe care Rambo ni le aduce pe ecran.
Violența corporală este exacerbată până la Dumnezeu și dincolo de el, gloanțele care sunt scuipate de Browning M2 Aircraft fac un prăpăd colosal și eviscerează, dezmembrează, decapitează, descopertează orice le iese în cale.
Când îl veți vedea pe Rambo că se instalează aici, să vă țineți bine.
Camera de filmat nu are deloc grețuri carnale, ne arată fără menajamente tot ce se petrece în film.
Dacă ai savurat vreo cină copioasă sau, în general, ești mai sensibil de stomac s-ar putea să ai dificultăți în a suporta imaginile de-o scârboșenie groaznică pe care Rambo ni le plantează fix în retină.
În ciuda faptului că la bază este eterna misiune de salvare, Rambo are o poveste mai captivantă, pare mai intimă, cu miză și interes pentru spectator pentru că știe cum să ne implice trup și suflet.
Tocmai de asta este și foarte satisfăcător, suntem dezgustați de ceea ce vedem, dar și atât de încântați în același timp.
De fapt, nu-i OK să vorbesc la plural, în numele altora, eu am trecut prin aceste sentimente contrastante. Nu știu de alții.
Ce am observat din fugă, și poate ăsta este un motiv pentru care Rambo arată atât de bine și realist (cred) pe partea vizuală a fost prezența lui Chad Stahelski în poziția de coordonator al cascadoriilor. Cel care, ulterior, avea să regizeze seria de filme cu John Wick.
🏆 Rambo – Verdict
Rambo este o revenire la forma de odinioară, a fost făcut un mare salt calitativ.
De la ridicolul Rambo III în care acțiunea doar de dragul acțiunii și portretizarea paradisiacă a talibanilor au generat un film deloc fezabil, am trecut acum la supa primordială care a venit la pachet cu o poveste intensă, una chiar filozofală pe alocuri, cu multe truisme impresionante prezentate drept hrană pentru suflet.
Simți că Rambo este altceva, mai personal și pasional, dar asta nu a ajutat filmul să fie unul de succes.
Plimbată de la un studio la altul, cu drepturile intelectuale vândute și cumpărate ca o mașină second hand din Germania, cu un Stallone nu prea interesat să facă o continuare mai devreme, a durat ceva timp până franciza Rambo s-a pus în mișcare cu acest al patrulea episod.
Cu toate că mie mi-a plăcut, din seria de 4 filme ar veni pe locul 2, publicul nu a percutat pentru că timpurile s-au schimbat din anii `80 când asemenea filme aveau succes.
Dar eu am rămas fidel acelor vremuri, așa că pentru Rambo mă sacrific și alerg în zigzag de-a lungul a 8 câmpuri de orez.
(4 / 5)
