Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Disney+ a lansat Raya and the last dragon, o producție cu bucluc, deși n-aș fi crezut având în vedere că este o animație pentru copii. Schimbări de regizori, modificări de scenariu, tot tacâmul, jumătate din angajații Disney sunt trecuți la regie și scenariu.
Povestea din Raya and the last dragon pornește apetisant, cu o legendă semi-milenară, pe vremea în care oamenii și dragonii sălășluiau pe pământ în pace. Dar un inamic nemilos, Druun, invadează pașnicul Kumandra, ceva nenorociri inimaginabile se petrec, Kumandra se transformă din tărâmul făgăduinței în frânturi de iad pentru că este divizat în 5 facțiuni de către cei ce au supraviețuit.
Oamenii se înrăiesc și se luptă între ei ca idioții pentru niște bolovani fosforescenți, iar dragonii nu mai sunt.
Peste 500 de ani Raya pornește într-o aventură fantasmagorică. Vrea să reunească cele 5 piese separate de urgia venită acum multe sute de ani și să readucă la viață fosta oază de rai numită Kumandra.
Sună foarte interesant, premisa mustește de aventuri epice în locații extrem de diverse și astfel pornim cu Raya în misiunea ei de a readuce pacea în rândul conțăranilor ei.
Trec peste sentimentul de deja-vu intens pe care Raya and the last dragon mi l-a dat, seamănă povestea incredibil de mult cu Endgame, deoarece Raya trebuie să găsească 5 bucăți dintr-un tot unitar, fiecare având anumite caracteristici, cam ca Infinity Stones. Și vrea să le unească într-un glob magic (Infinity Gauntlet) pentru a readuce la viață pe cei transformați în stană de piatră (practic, cei dispăruți în urma unui Snap).
Altă pălărie, dar aceeași (Kelly) Marie (Tran).
Nu știu cum să scriu cât mai bine și mai politicos să nu se simtă cineva jignit, pe cât de frumos și interesant pornește filmul, pe atât de repede se fâsâie în momentul în care apare în scenă dragonul (Awkwafina – Jumanji: The next level, Crazy rich asians). Atunci s-a dus dracului tot interesul pentru Raya and the last dragon pentru că filmul devine mult prea zaharicos, prea de copii, prea plin de dulcegării pentru a-mi mai capta atenția.
Subiectul abordat de film este unul sumbru, nu este foarte greu să asociezi mâzga violet Druun, care este cauza tuturor necazurilor, cu superficialitatea omului, interesat de propriul său bine, care nu se mai gândește la alții și calcă pe cadavre pentru a obține ceea ce dorește. Dar această parabolă își pierde rapid din însemnătate pentru că dragonul, dar și un alt personaj infantil, strică atmosfera, transformând ceva serios într-o comicărie juvenilă fără gust.
Bine, pentru mine a și contat faptul că nu-mi place Awkwafina ca actriță, cu vocea ei tabacistă, de fumătoare înrăită, îmi distrage atenția de la orice personaj interpretat și o văd pe ea, pe actriță, nu rolul jucat. Așa și aici, parcă dragonul Sisu a fost construit în jurul actriței și nu Awkwafina s-ar fi pliat pe caracterul dragonului. Mi s-a părut foarte ciudat să aud un dragon arzând-o pe un jargon de adolescent gangsta care nu se potrivea deloc cu locațiile feerice de basm, parcă era rupt din alt film. În fine, asta este impresie personală, poate ceilalți nu vor fi deranjați de această discrepanță. M-a deranjat și designul dragonului. Parcă era un My little ponny cu structură anatomică de șarpe.
Revenind la poveste, Raya and the last dragon cade rapid în butoiul cu platitudini și se transformă într-un alt film animat ce nu-și asumă niciun risc, merge la siguranță, nu m-a impresionat cu nimic la nivel intelectual, glume răsuflate repetate până la exasperare, lupte din care nu prea înțelegi nimic pentru că totul se rezolvă prea repede, prea de la sine, prea ecologist, iar mesajul general este unul pe care l-am tot văzut în filmele șoarecelui corporatist.
Salvatorul filmului se numește departamentul de animație, Raya and the last dragon arată superb, cele 5 bucăți magice se află în 5 locații cum nu se putea mai diferite și asta aduce ceva diversitate filmului, te lasă să-ți clătești în liniște privirea cu imagini ireale, de la deșert nisipos ce-ți declanșează automat setea până la jungle luxuriante care te fac să tremuri la un mieunat nevinovat.
Filmului îi lipsește niște personaje memorabile, pur și simplu nu am simțit vreo conexiune nici cu Raya, nici cu celelalte personaje, iar faptul că nu a existat în niciun moment o senzație de pericol iminent, să te temi o secundă pentru cei care se agitau pe ecran (chiar dacă știai că nu vor păți la final nimic), nu a făcut decât să crească și mai mult banalitatea poveștii din Raya and the last dragon. Plus că muzică ioc.
Ceea ce pornește adult, cu o poveste plină de învățăminte, se transformă rapid într-o caterincă pentru cei mici, mirifică vizual, dar cam goală de conținut nou, astfel încât Raya and the last dragon se plasează undeva la mijloc, în grămada de animații Disney fără ceva special, tocmai de asta nu am cum să-i servesc mai mult de 6 creveți.
(3 / 5)
