Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Top AFI 100
Loc 048 – Rear window
Alfred Hitchcock revine în Top AFI 100 cu Rear window după ce ne-a delectat cu North by northwest.
În acest film din 1954 Alfred Hitchcock experimentează cu spațiul restrâns, practic întreaga perspectivă a filmului este redusă la câmpul vizual oferit de o fereastră.
Această fereastră se află în apartamentul lui Jeff (James Stewart), un fotograf foarte activ, care nu poate sta locului nicio clipă, dar care este acum forțat să-și petreacă o lună jumătate într-un scaun, căscând niște ochi albaștri pe fereastră pentru că are piciorul în ghips.
Tot băgându-și privirea prin ferestrele (sufletul) altor oameni, pentru că toți stau cu ele deschise din cauza căldurii toride, Jeff învață manierismele și obiceiurile locatarilor care formează o faună umană diversă, de la miss Torso, o dansatoare superbă care se preumblă prin apartament numai în lenjerie intimă până la artistul deznădăjduit care se tot zbate să compună un hit, de la domnișoara bătrână depresivă până la un cuplu proaspăt căsătorit, și exemplele pot continua, toți se află sub atenta supraveghere a lui Jeff.
La un moment își dă seama că se întâmplă ceva necurat într-un apartament și devine tot mai neliniștit și temător pentru integritatea fizică a unui locatar ce nu pare a fi în deplinătatea forțelor obișnuite.
Este doar un miraj generat de căldura toropitoare și orele infinite cu gura căscată pe geam? Sau chiar se întâmplă ceva abject în apartamentul de vizavi?
Jeff reușește să angreneze în misiunea lui de detectiv amator pe toată lumea care-i vizitează apartamentul, de la magnifica lui prietenă, Lisa (Grace Kelly) până la un detectiv bun prieten al acestuia.
Alfred Hitchcock ne creează un microcosmos uman, un minihabitat în care o mână de oameni își duc viața, cu bune și cu rele, și, dincolo de povestea principală care este captivantă, atenția ne este atrasă și de aceste fire narative secundare care sunt și ele foarte interesante.
Măiestria marelui Alfred Hitchcock iese la iveală în Rear window pentru că în nici două ore reușește să creioneze aproape perfect o pleiadă de personaje pe care ajungi să le cunoști pe îndelete deși ele nu apar niciodată în prim-plan, sunt mereu în spatele unei ferestre. Dar micile obiceiuri, ticuri și drame din spatele draperiilor conturează o mică lume plină de viață care te atrage ca un magnet.
Revenind la povestea de bază, este incredibil cum Alfred Hitchcock te menține în priză deși tot ce vedem este perspectiva lui Jeff cu binoclul la ochi care observă alți oameni.
Și jongleria asta între adevăr și fantezie m-a făcut la un moment să nu mai aud nimic pentru că inima îmi bubuia de tensiune, episoadele palpitante formează o grămadă tot mai mare care la un moment dat va exploda, doar că nu știi când.
Cât de șmecher este Alfred Hitchcock aici, să nu creadă că nu m-am prins că practic Jeff suntem noi, cei care ne uităm la film, pentru că el ne întruchipează taman pe noi, spectatorii dornici de a urmări viețile altora în speranța identificării unor drame sau comedii. Îl urmărim cu maxim interes pe Jeff cum îi urmărește cu maxim interes pe alții. Oare și pe noi ne urmărește cineva cu maxim interes?
Tema filmului este, de fapt, voyeurismul, acel Peeping Tom care zace în fiecare din noi, urmăritorul din umbră al altor persoane, care vrea să știe ce se întâmplă în viața altora pentru că propria existență este una plictisitoare sau neîmplinită.
Sună cunoscut? Deși Rear window a trecut de vârsta pensionării, ne arată ce geniu înaintea vremurilor sale a fost Alfred Hitchcock pentru că o întreagă industrie se bazează pe dorința umană de a se băga în viața altora, pe asta se hrănesc tabloidele infame, talk-show-urile debilitante și reality-show-urile regizate de la TV sau toate vlogurile retarde de pe diverse rețele de socializare sau YouTube. Habar nu avea Alfred Hitchcock ce profeție perfectă, dar și cutremurător de tristă, a reprezentat acest film.
În loc să ne vedem de ale noastre, stăm și belim fasolea mâncată de gărgărițe la viețile false ale altora.
Filmul este atât de simplu, dar atât de atractiv pentru mintea umană pentru că Alfred Hitchcock este dracul în regie, scena ca de teatru îți oferă o bogăție de amănunte ascunse în cele mai ferite colțuri, chiar și la marginea câmpului vizual oamenii mișună și fac câte ceva, deși abia îi vezi, însă chiar și asta atrage atenția, iar modul în care se folosește de anumite elemente pentru a ne arăta ce se întâmplă și în spatele pereților, unde nu putem vedea direct, este magistral.
Actoria nu pot spune că este cea mai strălucitoare din câte am văzut, de altfel, nominalizările la Oscar primite de film nu se referă la actorie, însă James Stewart și Grace Kelly inundă ecranul cu ochii lor albaștri ca un ocean de safire care te electrizează la fiecare clipire.
Dacă vă plac filmele restrânse ca desfășurare, aici aparatul de filmat nu părăsește camera în care se află Jeff, dar cu un scenariu șnur care joacă ping-pong cu mintea ta, aruncându-te dintr-o ipoteză în alta, atunci Rear window este un film ce nu trebuie ratat, mai ales că dialogurile sunt fascinante, iar umorul este prezent din plin cu dume inteligente.
Bineînțeles sunt câteva neconcordanțe tehnice și erori grosolane, mai ales într-o anume secvență ridicolă ce a implicat efecte speciale, și asta mă determină să îi dau un 9 în locul unei note maxime, deși se duce mai mult spre 10 decât 9.
Normal că în 2020, pentru că este la modă, vom avea parte de un nou remake, doar că acum consemnată la lumea unui apartament va fi o femeie.
(4,5 / 5)
Trailer
