Zack Snyder revine cu forțe proaspete tot pe Netflix cu Rebel Moon: A child of fire, prima parte a unei potențiale francize.
🎬 Rebel Moon: A child of fire – Premisă
Într-o galaxie îndepărtată un fermier ce-și vede de viața liniștită pe o planetă mai la marginea sistemului supără orânduirea tiranică.
Știu, știu, credeți că m-am dilit și am început să povestesc A new hope, dar fix așa începe acest film.
Kora (Sofia Boutella – The mummy), căci despre o ea este vorba, recurge la un gest necugetat care atrage atenția nedorită a celor care asupresc acel univers.
Dar nici eroina noastră nu stă cu mâinile în sân, pornește într-o misiune periculoasă de a-și aduna câțiva acoliți dorind să ajungă la liderul rezistenței.
Așa că filmul este un preambul de două ore ce constă într-un îndelung proces de recrutare desfășurat pe diverse planete.
Astfel, Kora pescuiește din când în când câte o persoană dornică să se alăture cauzei revoluționare care se coace la foc mic, dar abia așteaptă să dea în clocot.
💭 Rebel Moon: A child of fire – Comentariu 🍿
Despre Zack Snyder se pot scrie romane întregi la cât de mult a divizat internetul cu filmele sale din, de acum decedatul, DCEU.
Stilul său este unul inconfundabil și se bazează mai mult pe poveste vizuală decât pe una narativă, iar acest lucru este limpede cu ochiul liber în acest film.
Oare este potrivit să-l numesc așa? Din moment ce este doar prima parte a unei producții grandioase?
Pentru că în mod sigur nu se simte ca un film de sine stătător, ci mai degrabă un capitol întâi interminabil în care nu se întâmplă prea multe.
Tot ce face este să introducă o puzderie de personaje despre care am impresia că vor juca roluri importante în continuarea din aprilie 2024.
Scenariul este partea cea mai puțin reușită a filmului pentru că este decât o înlănțuire de povestioare narate în principal de Anthony Hopkins (The father) ba sub formă de voce din neant, ba ca un android pacifist.
Sau poate este același personaj, îmi este cam neclar acum.
Cred că săracul a răgușit la câte detalii ne-a oferit pentru că scenariul nu a găsit altă modalitate, una mai naturală, pentru a ne prezenta niște informații vitale.
Nu e nimic dezvoltat cum trebuie, am fost bombardat cu personaje și locuri cât pentru o trilogie, dar totu-i prezentat pe fugă și frugal.
Dacă tot am pornit pe calea distrugerii, nu mă abat de la ea și menționez că nu există nici măcar o broboană de originalitate în tot filmul.
De la povestea care seamănă izbitor de mult cu cea din Star Wars și până la creaturile banale, totul dovedește o cruntă lipsă de inspirație.
Hai măi, mă aburești cu creaturi fantasmagorice cu nume războinic, uraki, și când colo ce să vezi? Sunt doar niște cai cu capul mai tare.
Folosesc acest simplu exemplu pentru a vă face o idee cam la ce nivel se situează gradul de inovație, adică tinde spre zero barat.
Și mai este un film considerat o capodoperă a cinematografiei mondiale cu care aduce foarte mult pe care, culmea, chiar l-am văzut recent, dar nu îl voi pomeni aici, poate la continuare.
Plus că imaginea este prea încărcată de filtre colorate, când este foarte roșie, când prea maronie, când predomina rozul.
Și în nuanțe foarte stridente care, coroborate cu fundalurile nemișcate, dau o senzație de falsitate, nu am simțit locațiile ca fiind reale, ci doar scene filmate într-un studio uriaș.
Hai că l-am spintecat cam mult și trebuie să-i opresc sângerarea cauterizându-i rănile și cu niscai laude pe care le merită.
Au fost câteva aspecte care mi-au plăcut la acest film.
În primul rând, personajele adunate de prin te miri ce colț al universului au potențial imens de a provoca haos în partea secundă.
Fiecare dintre membrii echipei posedă abilități individuale, ceea ce reprezintă o garanție zdravănă că nu mă voi plictisi la următorul film din serie.
Apoi acțiunea este una satisfăcătoare, deși este prea puțină pentru durata de două ore.
Abia finalul se prezintă la datorie cu scandal monstru care se lasă cu distrugeri imense numai bune să-mi desfete privirea.
Nu lipsesc exploziile extravagante și scenele slowmo, că doar vorbim despre Snyder, ba chiar am impresia că a exagerat pentru că până și slowmo-ul avea, la rândul lui, slowmo.
De asemenea, tot pe partea de vizuală, chit că nu transmite prea mult verosimil, stă bine pe cadre panoramice și planete diverse.
Ah, și există și ceva surprize interesante, chiar dacă destul de previzibile, dar mai condimentează povestea de altfel fadă.
Să-mi fie cu iertare, dar Sofia nu are stofă de actriță principală care să fie în centrul unei producții, pur și simplu stă prost la capitolul talent thespian.
Rupe pe fizic, că este tare acrobată, dar dă chix la transmiterea emoțiilor și livrarea cu patos a replicilor.
Ceilalți, și sunt destule nume cunoscute în distribuție, încă nu au primit suficient timp pentru a străluci în pielea personajelor interpretate.
Rămâne pe data viitoare să-mi fac o idee despre acest aspect.
Nu zic nimic despre personajele negative, să las ceva de discutat și la Rebel Moon: The scargiver.
🏆 Rebel Moon: A child of fire – Verdict 👍 sau 👎
Sunt destule elemente în film care ar fi trebuit să aducă interes pentru poveste, dar momentan nu-s deloc bine dezvoltate, mai degrabă par o adunătură de idei fără un liant coerent.
Poate și pentru că este doar un start și nimic mai mult, probabil ar trebui disecată producția ca un tot unitar, după ce apare și partea secundă.
Prea au fost momente ce au semănat cu lecțiile la școală când eram scoși la tablă să ne fie explicate anumite concepte, dar fără a le pricepe pe îndelete.
Plus că este portretizarea perfectă a glumei clasice: Cum ții un prost în tensiune? Îți spun mâine.
Așa a făcut și Rebel Moon: A child of fire, mi-a ațâțat interesul pe final, doar să mă lase, la propriu, în aer, punându-mă să aștept patru luni până la adevăratul deznodământ.
Nu știu ce să zic, pare un film lipsit de suflet, nu se simte pasiunea, nici în poveste și nici în personaje.
Dar în ciuda evidentelor defecte, nu pot spune că mi-a displăcut și o să fiu darnic cu el pentru că am încredere, poate sunt naiv, că următorul film va fi mult mai reușit.
Nu mai bag bățul prin gard, că nu se știe pe cine supăr, așa că am încălecat pe-o șa năzdrăvană și am plecat să încasez 6 recompense.
Poate ca este de vina varsta dar pe vremea mea, in lipsa efectelor speciale accenul se punea pe scenariu , actorie si dialoguri. Cand acestea lipsesc filmul ma lasa rece.
Scena cu barul plin de elieni este copiata 1 la 1 stim noi de unde.
Scena cu calarirea grifonului este copiata 1 l1 1 cu scena din Avatar. Chiar si frecarea de stanci. Ma lasi? E ca si cum urca un artist de stand up pe scena si iti spune glume rasuflate. Pierdere de timp.
Mai mult ca niciodata m-au secat fazele cand sunt 5-6 shooteri la 10 m de tine in scena de final si nici unul nu te nimereste. Si tu nimeresti 2 sau 3 unul dupa altul in umar si aia cad imediat jos. Bleah.
Super tehnologizata societatea si aia ara cu plugul de lemn tras de un cal.
Dar cel mai mult m-a secat ideea de a pune o femeie de 40 de kile in rolul unui mascul alfa si de a-l pune oe fermierul sef ( altminteri un barbat bine ) intr-un rol de fatalau care cerseste pe margine dupa un pic de atentie.
Barbile alea matusalemice la ( aproape ) toti masculii alfa m-au dat pe spate ( in sens negativ )
Singurul actor care a jucat impecabil de la inceput la sfarsit este antagonistul.
Nu inteleg de ce ar da un producator programatorilor de efecte speciale zeci de milioane de dolari si nu ar da unui scenarist 1,2,3 milioane sa iasa o poveste buna. Chiar nu inteleg.
Nota 4
Cand s-a terminat … am plans! Am plans de bucurie c-am scapat. L-am vazut in 4 reprize.
Cu indulgenta 2/5.
Stai că vine în curând și partea a doua. Mai scoate niște șervețele.