NiPeMi.ro Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Să fie acesta primul film Resident Evil cu adevărat bun? Eu unul m-am săturat de dudele lui Paul W. S. Anderson, cu nevastă-sa protagonistă.
📖 Premisă
Bryan (Austin Abrams) este curier medical și primește o livrare către Spitalul General din Raccoon City. Preia organul, pornește la drum și nimerește în oraș chiar când un virus începe să transforme populația într-un bufet în care tot oamenii sunt felul principal.
Din momentul ăsta, fișa postului suferă câteva modificări.
Bryan trebuie să traverseze străzi pline de morți vii și alte vietăți pe care Umbrella Corporation n-ar avea curajul să le pună nici în pozele de la petrecerea firmei.
💭 Comentariu
📦 Curierul greșit, orașul nepotrivit
Nu știu cine face programul curierilor de organe la Hollywood, dar se anunță o lună aglomerată. Austin Abrams transportă unul prin Resident Evil, iar săptămâna viitoare intră în cinematografe Runner, unde Alan Ritchson are tot o asemenea livrare pe cap.
Două filme cu organe de transportat în două săptămâni. Dacă mai apare unul luna asta, avem deja un subgen.
Până atunci, dacă vă sună cineva pentru un post de curier medical, spuneți că v-ați angajat la Glovo. Acolo, în cel mai rău caz, ajunge pizza rece.
🔫 Doi americani și nicio idee despre arme
Austin Abrams îl joacă pe Bryan ca pe un om care și-a ales o meserie în care traficul trebuia să fie principala amenințare la adresa integrității corporale. Panica rămâne cu el, la fel și ezitările, iar experiența acumulată în câteva ore nu-l transformă într-un comando cu geantă frigorifică.
Personajul este un băiat de treabă, cam năuc, care a nimerit în cel mai nepotrivit loc, la cel mai nepotrivit moment, și tot ce vrea e să scape viu din toată tărășenia asta.
Actorul e excelent când Bryan trebuie să proceseze următoarea nenorocire. Îl vezi cum privește, calculează două secunde și ajunge de multe ori la singura concluzie sănătoasă disponibilă: fugi.
Apropo: cel mai greu lucru de crezut din tot filmul este că, dacă iei doi americani la nimereală, niciunul nu știe să folosească o armă.
Am acceptat imediat creaturile. În schimb, la partea cu armele aproape am cerut explicații.
🎮 Parcă am pus mâna pe controller
Zach Cregger, cel de la cârma filmelor Barbarian și Weapons, știe foarte bine ce senzație caută într-un film Resident Evil.
Coridoarele devin amenințări, muniția capătă valoare, iar fiecare ușă vine cu mica ei întrebare: ce mama dracului o mai fi și dincolo?
Bryan explorează, caută ieșiri, se întoarce, improvizează. Câteodată următorii zece metri par mai greu de parcurs decât tot drumul până la Raccoon City.
Tocmai senzația asta îmi lipsea din filmele seriei. Să mă uit suspicios la un coridor gol. Să văd o ușă și să sper că Bryan alege alta.
Personajele cunoscute din jocuri pot să mai aștepte. Pentru povestea asta, un curier care habar n-are ce-l așteaptă după colț mi-a fost de ajuns.
🩸 Raccoon City nu recomandă haine albe
Cregger scoate gălețile cu sânge și cisternele cu intestine și le folosește cu generozitate. Filmul devine tot mai scârbos pe măsură ce Bryan se apropie de finalul călătoriei sale.
Regizorul a dat liber la măcel și a pus serios la treabă echipa de efecte practice. Se împrăștie bucăți de oameni, iar unele creaturi arată de parcă cineva a golit tomberonul unui abator și a început să asambleze ce-a găsit acolo.
Exact ce-mi doream să văd în Raccoon City, unde până și serviciul de salubritate ar avea nevoie de consiliere psihologică.
Una dintre secvențe îl pune pe Bryan să alerge în timp ce zombi se prăbușesc de pe clădiri în jurul lui. Pentru filmare, echipa a aruncat de pe macarale saci cu sânge artificial de aproape 70 de kilograme, peste care a adăugat ulterior digital trupurile creaturilor. Unul dintre saci a fost eliberat prea devreme și a aterizat periculos de aproape de Austin Abrams.
Bănuiesc că după aceea nimeni n-a mai simțit nevoia să-i explice cum trebuie jucată panica.
Până la final, Raccoon City ajunge într-o stare în care probabil nici programul „Rabla” nu mai poate salva mare lucru.
😂 Râzi acum, fugi peste cinci secunde
Ce m-a luat cu totul prin surprindere a fost umorul. Dacă zic că filmul este și o comedie, o să ziceți că m-am bolunzit la cap. Știu sigur că am râs mai mult decât trebuia la un titlu ca Resident Evil.
Și asta datorită protagonistului, care pleacă la muncă pentru a transporta un organ și petrece restul nopții încercând să-și păstreze propriile organe în configurația în care le-a primit la naștere. Numai situația asta oferă destul material.
Austin Abrams joacă probabil cel mai ghinionist om din lume. Bryan scapă de o nenorocire și nimerește direct în alta, de regulă mai mare, mai urâtă și cu mai mulți dinți.
N-are nici mușchii unui supererou, nici dispozitive miraculoase la îndemână, iar reflexele sunt ale unui om care n-a cerut niciodată să participe la așa ceva.
În schimb, are un talent extraordinar de a găsi exact ușa care l-ar mai ține în viață cinci minute, numai că niciodată nu se deschide când are nevoie de ea.
Și aici începe adevărata lui rivalitate: lacătele.
Am râs copios la perpetua confruntare cu nenorocitele alea de lacăte imposibil de spart. În Raccoon City, oamenii se transformă în monștri, civilizația se duce dracului, dar industria lacătelor pare să fi atins perfecțiunea tehnologică.
Bryan poate să scape din ghearele unor creaturi care ar face praf un tanc, însă un amărât de lacăt îi pune capac.
🧟 Raccoon City, nu muzeul Raccoon City
Mi-era teamă că vom primi o procesiune de trimiteri la jocuri, personaje scoase la fereastră pentru aplauze și obiecte filmate ostentativ ca să poată internetul striga „Easter egg!”.
Cregger are mai multă încredere în lumea pe care o construiește. Recunosc Resident Evil din felul în care Bryan înaintează prin ea. Din resurse, din explorare, din creaturi și din sentimentul că locul prin care tocmai ai trecut s-ar putea să nu mai fie la fel de prietenos când te întorci.
Iar faptul că Bryan nu cunoaște regulile face totul mai distractiv. Pentru el, bestiarul seriei vine fără manual de instrucțiuni. Când apare ceva nou, expresia lui Abrams spune cam tot ce trebuie spus: Ăsta ce dracu’ mai e?
Apoi picioarele preiau negocierile.
🏆 Verdict
M-am distrat grozav cu Resident Evil, iar Zach Cregger mi-a demonstrat că poți inventa un protagonist și o poveste noi fără să pierzi ceea ce face jocurile atât de captivante.
Bryan traversează Raccoon City cu spaima unui om care ar fi preferat să livreze pizza, iar coridoarele, creaturile și nenorocitele alea de lacăte mi-au dat în sfârșit senzația că văd pe ecran un Resident Evil pe care îl recunosc din jocuri.
Cu filmele precedente n-am avut o relație prea fericită. Nici măcar Welcome to Raccoon City, care a scăpat de Paul W. S. Anderson, nu m-a convins, deși are un loc aparte în amintirile mele: a fost primul film pe care l-am văzut la Cinema Independența după renovare. Măcar cinematograful a meritat așteptarea.
Pentru mine, acesta este cel mai bun Resident Evil ajuns până acum în cinematografe. Am ieșit din sală cu chef să instalez din nou Resident Evil 2, nu să revăd vreunul dintre filmele precedente.
Iar dacă după Runner și Resident Evil mai apare anul ăsta un film despre transportul unui ficat, rinichi sau plămân, am o singură rugăminte pentru Hollywood: lăsați organele în pace!
Trailer
