Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Revenge este un thriller francez, numele este destul de elocvent cu privire la povestea pe care ne-o servește, una de răzbunare.
Undeva în mijlocul deșertului ne întâlnim cu Richard, un bogătan, care și-a tras o viloacă total aiurea, fără absolut nicio logică (dar nu pe logică pe bazează filmul) și aici și-a adus amanta, Jen, pentru o tăvăleală de poveste.
Totul pornește lejer, senzual, relaxat, oamenii și-o trag liniștiți în mijlocul naturii sterpe, asta până când inopinat se prezintă la datorie elementele disruptive ale filmului sub forma a doi asociați ai lui Richard, sosiți cu o zi mai devreme la o partidă de vânătoare.
Richard este oarecum iritat de apariția lor inoportună, nevrând să se afle că se tăvălește prin cearșafuri cu alte persoane de sex feminin în afară de nevasta lui, dar nu are ce face.
În schimb, cei doi cro-magnoni încep imediat să saliveze la văzul formelor apetisante pe care Jen le fâlfâie de colo-colo în cele mai sumare veșminte și nu este nicio surpriză când inevitabilul se produce, unul dintre ei nu-și poate ține masdrugul în pantaloni și îl înfige în buzdruna blondinei, evident, fără voia ei.
Pentru a rezolva problema picată din cer, Richard ajunge la concluzia că este cel mai bine să scape definitiv de Jen, așa că o azvârle (așa cum se vede în trailer) într-o prăpastie.
Ceea ce urmează depășește orice imaginație pentru că Jen nu moare și începe o dublă vânătoare, pe de o parte, cei trei gherțoi se înarmează până-n dinți și pleacă pe urmele lui Jen pentru a-i lua piuitul definitiv, în timp ce Jen nu stă nici ea cu mâinile în sân, și așa șubredă cum e, pornește într-o acțiune de răzbunare împotriva celor care au lăsat-o să moară.
Nu pot decât să mă întreb atât: La ce mama dracului am fost martor?
Revenge m-a spintecat în două în ceea ce privește părerea pe care mi-am format-o despre film.
Pe de o parte, am fost cu ochii lipiți de ecran captivat de acțiunea ce se desfășura sub privirile mele atente pentru că, fără să exagerez, este unul dintre cele mai viscerale filme pe care le-am văzut, și nu exagerez cu nimic, violența este una extremă și pe alocuri chiar m-a zdruncinat psihic din cauza (sau datorită?) imaginilor șocante pe care le vedeam.
Pe de altă parte, înțeleg că în astfel de filme trebuie să apelez din greu la „suspense of disbelief”, dar aici, să mă ierte cel de sus, se trece la un nivel care transformă seria Fast and furious într-una realistă.
Pe de o parte, secvențele de acțiune sunt electrizante, pline de tensiune, filmul nu se teme să arate în detaliu amănunte grotești, te cutremură prin vizual și îți transmite o stare de greață pozitivă, dacă pot spune așa.
Dar pe de altă parte, Revenge își bate joc de orice dram de logică și orice fărâmă de realism, călcând în picioare anatomia umană, transformând trupurile personajelor principale în arme indestructibile, care nu respectă nicio lege pământeană.
OK, am înțeles, avem de-a face cu un Rambo feminin, nu am nimic împotrivă, dar traumele la care este supus corpul eroinei noastre sunt incompatibile cu viața.
Ținând cont de ceea ce i se întâmplă Jen trebuia să moară fie la impact, după ce este împinsă de pe stâncă, fie ca urmare a pierderilor masive de sânge, fie ca urmare a hemoragiei interne.
În schimb ea nu are nici pe dracu, aleargă de zici că e la maraton și rănile i se vindecă subit și este ca nouă. Același lucru îl pot spune și despre nemernicul principal, care și el suferă la un moment ceva ireparabil dar se mișcă de parcă ar fi proaspăt scos din cutie.
Apropo de cutie, o secvență m-a făcut să mă tăvălesc, la propriu, de râs, o fi spoiler, dar nu mai contează, că nu este unul major, Jen își cauterizează rana cu ajutorul unei cutii de bere și logoul de pe cutie i se imprimă pe piele, dar nu apare ca în oglindă, invers, așa cum este logic și real, ci apare normal, lucru imposibil, iar rana i se vindecă peste noapte.
La astfel de chestii mă refer când zic că Revenge beneficiază de un scenariu complet debil în ceea ce privește realismul.
Pot să accept că o fătucă aiurită, cu capul în nori, se transformă subit într-o mașină de vânătoare eficientă, o pun pe seama adrenalinei și a instinctului de supraviețuire, dar nu pot să pun botul la erori elementare de logică precum cea de mai sus, care nu este singura (sunt o grămadă, vă las să le descoperiți pe celelalte), sau la hectolitrii de sânge care sunt vărsați de personaje care parcă au în ele cisterne de sânge și nu câte 5 litri de căciulă.
La final întreg deșertul este plin de sânge și personajele încă sunt sprintene, cu tot respectul pentru regizorul/scenaristul Coralie Fargeat, înțeleg că filmul vrea să transmită un mesaj pro feminin, dar nu așa, nu bătându-ți joc de spectatori.
Practic Jen este „mai invulnerabilă” decât Wonder Woman și Superman la un loc.
Ce pot mă mai spun despre Revenge? Este filmat superb, peisajele îți taie răsuflarea, are câteva cadre pline de simbolism, care m-au uimit prin imaginația bogată, dar scenariul este absolut ridicol și cretin, te distrează pe cinste dar te lasă cu un gust amar în ceea ce privește inepția secvențelor imposibile din punct de vedere fizic, logic și anatomic.
Înțeleg că părerile sunt subiective, dar nu pot să înțeleg criticile laudative la adresa filmului, oare oamenii ăia la ce s-au uitat? Nu au observat absurditatea scenariului? Aici nu mai e vorba de subiectivism, obiectiv vorbind, erorile grave de logică sunt cuantificabile, nu pot fi trecute cu vederea doar de dragul de a nu părea misogin pentru că vezi Doamne, sare lumea în cap că zici de rău despre un film regizat de o femeie care are în rol principal o femeie care-și ia soarta în propriile mâini.
Mesajul ar fi fost mai pro feminin dacă personajul principal nu ar fi supt sugestiv la o acadea, nu s-ar fi vânturat lasciv în chiloți și nu ar fi flirtat cu niște bețivi, dacă s-ar fi comportat demn, ăla ar fi fost un mesaj cu adevărat de luat în seamă, nu că s-a trezit brusc după viol cu sânge de Rambo în ea și s-a pus pe vânătoare umană.
Un film prost este unul prost, indiferent de cine îl regizează și cine este în rolul principal.
Putea ieși ceva excelent dacă scenariul ar fi fost unul competent, mai mult de un 4 nu pot să îi dau, și este o notă generoasă.
(2 / 5)
Trailer:
